In familia mea, cand eram mica, nu s-a prea folosit expresia: te iubesc. Si am simtit asta. De multe ori m-am simtit neiubita si neinteleasa de ei mei. In special de mama, care trebuia sa imi fie aproape. Asteptam cu nerabdare sa rosteasca atat ea cat si tata cele doua cuvinte dar nu s-a intamplat niciodata. Motiv pentru care, mi-am promis ca atunci cand voi avea copii, nu vor lipsi aceste cuvinte din vocabularul nostru. De cum a inceput cea mica sa vorbeasca, i-am spus te iubesc de ori de cate ori simteam. Si s-a vazut asta. A inceput si ea timid sa ne spuna la fel.
Socul puternic a fost pentru parintii mei. Cand au auzit aceste cuvinte din partea ei, au ramas muti. La inceput nu au zis nimic, insa pe masura ce D. le spunea tot mai des, au inceput si ei sa ii raspunda/ Acum isi spun des cuvintele astea. Dar mie tot nu-mi spune. Mama, ma refer. In schimb mandra mea, ma opreste pe strada, doar ca sa ne iubim. Si ma simt atat de bine, simt ca am reusit sa fac ce mi-am propus. E un sentiment de nedescris. Mai ales, cand, in timpul in care se joaca, vine la mine si imi spune ca ma iubeste.
Un sfat, venit din suflet. Daca aveti impresia cumva ca aceste doua cuvinte nu au importanta in viata unui copil, va inselati. Eu vad cat de mult a contat in viata mea, si acum cat conteaza, in viata fiicei mele. Asa ca folositi cuvintele astea cat mai des. Veti vedea cat de multe lucruri se vor schimba in bine.
No comments:
Post a Comment