Quo Vadis – istorie si romantism

Nu sunt neaparat un fan al cartilor clasice, insa la un moment sau altul am avut sansa de a tine in mana adevarate capodopere care mi-au ramas in suflet si pe care le-am considerat momente de referinta in devenirea mea. Una dintre lucrarile de referinta despre care vorbesc este, fara doar si poate, Quo Vadis, a lui Henrik Sienkievicz. 

Aveam, ca multi dintre noi in adolescenta - trebuie sa o recunosc - o teama preconceputa fata de cartile groase si fara dialog. Quo Vadis este una dintre ele si cu toate acestea mi-am infrant lipsa de chef si nu mi-a parut rau. O imbinare intre istorie si romantism, fara a avea pretentia ca reda istoria intocmai si o poveste de dragoste, fara a avea pretentia ca reda povestea rela a personajelor. Poate sufera uneori de melodrama sau de lipsa de realism (intr-o oarecare masura), insa nu este deranjant si cu siguranta este o lectura captivanta. Quo Vadis este povestea tanarului Vinicius, un soldat roman pagan, care se indragosteste de crestina Ligia, pe care o cunoaste in casa unui prieten. Poveste lor de dragoste trece prin momente grele dar si frumoase, iar catre final, tanarul Vinicius se converteste si el la crestinism, din dragoste pentru iubita sa. Totul in rama istorica a Romei pre-crestine, cu detalii despre modul in care erau tratati crestinii pe atunci, cu momente de violenta dar si cu scene erotice, cu descrieri ale multora dintre ritualurile romanilor in Roma lui Nero. Nu este o carte usor de citit, este de multe ori tulburatoare si zdrobitoare in detaliile sale, insa va va ramane in suflete, fara doar si poate, iar eu o am notata in caietul meu de carti.

Catastrofe naturale

De multe ori cand vad la televizor ce se intampla prin lume din cauza vremii nefaste, ma bucur ca stau in Romania. Desi se pare ca nici aici nu mai esti in siguranta, asa cum erai candva. Acuma ploile vin din senin, dureaza maxim 30 de minute si distrig tot in calea lor. Si daca nu ar fi insotite si de tunete si fulgere puternice ar fi bine, dar cand mai auzi  ca a traznit casa unui om si i-a distrus aparatele electrocasnice, parca te ingrozesti.
 
Am vazut ca incep sa se formeze si la noi mici tornade. Pai doar asta ne mai lipsea, fiindca in rest le aveam pe toate. Eu una, nu as sti cum sa reactionez daca m-ar prinde o vreme din asta pe afara. Cred ca m-as panica. Si oricum nu cred ca suntem pregatiti pentru tornade. Macar americanii au locuri special amenajate pentru tornade, dar la noi nu exista asa ceva. Ma bucur insa ca nu prea sunt cutremure de intensitate maxima. Fiindca ar fi jale. Cum majoritatea cladirilor stau sa cada, cred ca mai mult de jumatate din cladirile din tara noastra, nu ar mai exista. Nu imi amintesc nimic despre cutremurul din 77, fiindca inca nu eram pe lume, dar din ce am vazut pe la televizor, a fost destul de puternic. Inca un cutremur ca asta si jumatate din Romania nu va mai exista pe harta.
 
Si un lucru pe care cu siguranta, noi nu il avem e, taifunul. Care din cate stiu eu si asta face ravagii destul de mari. Macar atata. Mie oricum mi-e teama de ploile astea cu tunete si fulgere daramite de un taifun de vreo 8 metri. As lesina instant.

Optimizarea pentru motoarele de cautare - un atu indispensabil

Intr-o lume in care internetul deschide optiuni nelimitate, continutul – desi important - nu mai este totul. La fel cum nu mai este suficient sa crezi ca daca ti-a inscris site-ul pe un motor de cautare, te vei pozitiona intre primele rezultate ale cautarilor si ca vei avea imediat parte de trafic. 

Ceva absolut indispensabil pentru ca un site sau blog sa aiba succes este procesul de optimizare pentru motoarele de cautare, un proces care se realizeaza si se perfectioneaza continuu. Evident ca - desi munca de SEO va face tot posibilul pentru ca un site sa obtina cea mai buna clasare in lista returnata de motoarele de cautare la cautarea dupa cuvinte cheie - este esential ca atunci cand ajung in pagina, vizitatorii sa aiba parte si de un continut real si care sa corespunda nevoilor lor. Optimizarea pentru motoarele de cautare se poate face, fie in interiorul site-ului, prin inserarea de cuvinte cheie in continut, dar si prin editatea corecta a tag-urilor title sau meta keywords, fie la nivel extern, prin linkuri pe diverse bloguri sau site-uri. Cele mai importante linkuri sunt cele Dofollow, inserate pe bloguri cu autoritate. Aceasta este modalitatea prin care un site sau blog primeste un Page Rank mai mare de la Google. Fiecare aspect legat de continutul site-ului, ponind de la titlurile paginilor si terminand cu cuvintele cheie este esential pentru ca site-ul tau sa se pozitioneze cat mai sus in rezultatele cautarilor. Si evident, aceasta este o munca ce nu se termina niciodata, pentru ca site-ul trebuie adaptat tot timpul noilor algoritmi de cautare pe care Google ii impune.

Este mai mult decat clar ca, pentru ca un site gandit ca un business sa functioneze si sa beneficieze de un trafic cat mai mare, este nevoie de optimizare pentru motoarele de cautare. Cu toate acestea, mare atentie la firmele de SEO care pentru a castiga un Page Rank cat mai bun pentru un site, sacrifica intrutotul continutul acestuia. Continutul este important, chiar daca el trebuie optimizat!

Trecerea timpului

Pana nu m-am maturizat, nu mi-am dat seama cum trece timpul. Cat de repede. Ma stiam bucura fara nici o grija de orice lucru marunt, fara sa ma gandesc ca poate nu am sa mai gasesc nicioodata bucuria aceea. Acuma vad acelasi lucru in ochii fetitei mele. Se bucura de orice lucru marunt, si nu isi da seama ca maine, poate lucrul acela nu va mai fi. Si e bine asa. E o dulcica sa vezi cum se bucura de orice moment al zilei, de orice cuvant zis de mama sau de tata.
 
Imi amintesc cat de mult asteptam eu sa ajung la 14 ani, sa-mi fac si eu buletinul, sa intru in randul adolescentilor. Nu stiam ce ma asteapta. Odata cu buletinul au inceput si responsabilitatile mele. Apoi, abia am asteptat sa fac 18 ani, sa fiu majora, sa imi pot lua carnetul de sofer. Nici in ziua de azi nu mi l-am mai facut, insa m-am bucurat din plin de viata de liceu. Si ce sa mai, am asteptat parca si mai tare sa fac 20 de ani, sa-mi schimb prefixul. Habar nu aveam ce imi doream. Azi, imi doresc sa am din nou 14 ani, si sa nu imi doresc nimic din cele scrise mai sus.
 
Poate doar sa opresc o perioada timpul, sa retraiesc de cateva ori un moment de fericire si apoi sa pornesc timpul din nou. Cand suntem copii nu ne dam seama ca timpul face parte din noi, e esenta care ne face sa ne dorim mai mult. Poate daca ar trebui sa retraiesc o scena la infinit, as putea aprecia ce am azi mult mai mult. Apreciez si azi ce am, dar parca mi-as dori din nou sa fiu copil, sa nu ma mai intereseze ce facturi am de platit, rata la casa, mancarea ce trebuie sa o gatesc si cate si mai cate.

Portalurile web - ce sunt de fapt?

Ce sunt portalurile web? Sunt site-uri web cu o structura si complexitate mai mare, care ofera o gama larga de servicii, o mai mare varietate de continut si link-uri catre alte site-uri. Portalurile web ajuta la structurarea accesului la informatiile gasite pe internet. Mult mai mult decat un motor de cautare simplu, acesta include, de obicei, accesul personalizat la date, cum ar fi rapoarte de stoc, stiri locale, regionale si nationale, precum si servicii de e-mail. Cele mai multe dintre portalurile bine-cunoscute sunt de obicei identificate ca motoare de cautare, desi acestea ofera mult mai mult decat capacitatea de a cauta pe Internet.

Structura unui portal web

- front-end - adica interfata, folosita de utilizatori si clienti

- back-end - adica tot ceea ce tine de administrarea site-ului

Tipuri de portaluri web

Cand vine vorba de clasificarea lor, se pot distinge doua mari tipuri de portaluri web:

- orizontale - sunt cele care acopera mai multe domenii. Pot fi folosite si ca o platforma pentru mai multe companii din acelasi sector economic.

- verticale - care acopera o singura zona functionala. Este, de fapt, punctul de intrare pe piata specifica. Portalul de informatii vertical (adesea numit si VIP) furnizeaza stiri, publicatii digitale, capabilitati, comert electronic etc. In plus fata de VIP-urile traditionale, exista si VIP-urile multimedia care furnizeaza aplicatii dinamice. Astfel, se realizeaza crearea de retele de socializare, blogging-ul etc.

Tipuri secundare de portaluri web:

- regional - prezinta informatii din anumite regiuni geografice

- portal stiri - prezinta stiri din diverse domenii si informeaza cu privire la noutatile de peste zi.

- corporativ - portal intern pentru o anumita companie

- guvernamental - pentru institutiile guvernamentale, documente, programe etc

- sportiv - reda informatii despre un anumit sport in parte, sau despre mai multe.

- alte portaluri specifice unui anumit domeniu.

Totusi, pentru ca un portal sa fie calitativ, trebuie sa aiba un meniu structurat pe mai multe nivele, conturi de utilizatori, mod de login, motoare de cautare etc.

Crizele copiilor

Pana nu eram mama, nu intelegeam deloc, acele femei cu copii care urlau si se tranteau pe jos. Mi se parea umilitor rau de tot, sa ti se tranteasca odrasla pe jos, si tu sa urli ca o descreierata la ea sau si mai rau sa o lovesti. Sau mai erau mamele alea care stateau atat de calme cand le plangeau copii. De fapt acuma imi dau seama ca nu plangeau, ci mai degraba urlau. Atunci am zis ca daca voi avea vreodata un copil, am sa il bat  de o sa-i sune apa in cap daca se apuca de crize din astea. Dar nu-i asa, socoteala de acasa, nu prea se potriveste cu cea din targ!
 
Am noroc cu mandra mea. Nu prea a facut crize foarte periculoase, insa tot nu am scapat de ele. Prima oara s-a intamplat cand veneam de la cresa. Habar nu am ce s-a intamplat, nici in ziua de azi nu-mi pot explica. Pur si simplu a inceput sa planga, sa urle, sa tipe. In carucior nu voia sa stea, pe jos nu voia sa mearga, asa ca pur si simplu am luat-o in brate. Credeam ca daca o voi lua in brate se va potoli. Credeti ca s-a intamplat asa? Nu, si in bratele mele a tot plans pana am ajuns acasa. Cu greu am reusit sa o calmez. Nici acuma nu stiu daca s-a speriat de ceva, i-a fost frig, fiindca era iarna, sau efectiv a avut o criza de plans. O alta criza s-a intamplat nu demult, tot cand veneam de la cresa. A vazut la un coleg o carte, si i-a trebuit ei musai. Ca e cartea ei, ca vrea sa o duca acasa, ca o vrea neaparat. Degeaba am incercat sa-i explic faptul ca nu e cartea ei, absolut deloc, si ca am sa-i cumpar eu o carte de cum iesim din cresa. Nu a vrut sa se calmeze si pace. Parca mai rau era. Asa ca am purces spre casa, plangand urland, cu crize, nervi, draci, dat din picoare, tot tacamul. Insa nu am cedat, eram atat de calma. Nu stiu de unde aveam calmul ala.
 
Odata ajunse acasa, i-am explicat sa nu e bine ce  a facut, i-am dat vreo 2 la fund, da sunt o mama care isi mai bate din cand in cand copilul, si am pus-o la colt. Am tinut-o ceva vreme acolo, atat timp cat sa-si dea seama ca nu e bine ce a facut. Si a venit singurica la mine sa-si ceara iertare.