Quo Vadis – istorie si romantism

Nu sunt neaparat un fan al cartilor clasice, insa la un moment sau altul am avut sansa de a tine in mana adevarate capodopere care mi-au ramas in suflet si pe care le-am considerat momente de referinta in devenirea mea. Una dintre lucrarile de referinta despre care vorbesc este, fara doar si poate, Quo Vadis, a lui Henrik Sienkievicz. 

Aveam, ca multi dintre noi in adolescenta - trebuie sa o recunosc - o teama preconceputa fata de cartile groase si fara dialog. Quo Vadis este una dintre ele si cu toate acestea mi-am infrant lipsa de chef si nu mi-a parut rau. O imbinare intre istorie si romantism, fara a avea pretentia ca reda istoria intocmai si o poveste de dragoste, fara a avea pretentia ca reda povestea rela a personajelor. Poate sufera uneori de melodrama sau de lipsa de realism (intr-o oarecare masura), insa nu este deranjant si cu siguranta este o lectura captivanta. Quo Vadis este povestea tanarului Vinicius, un soldat roman pagan, care se indragosteste de crestina Ligia, pe care o cunoaste in casa unui prieten. Poveste lor de dragoste trece prin momente grele dar si frumoase, iar catre final, tanarul Vinicius se converteste si el la crestinism, din dragoste pentru iubita sa. Totul in rama istorica a Romei pre-crestine, cu detalii despre modul in care erau tratati crestinii pe atunci, cu momente de violenta dar si cu scene erotice, cu descrieri ale multora dintre ritualurile romanilor in Roma lui Nero. Nu este o carte usor de citit, este de multe ori tulburatoare si zdrobitoare in detaliile sale, insa va va ramane in suflete, fara doar si poate, iar eu o am notata in caietul meu de carti.

Catastrofe naturale

De multe ori cand vad la televizor ce se intampla prin lume din cauza vremii nefaste, ma bucur ca stau in Romania. Desi se pare ca nici aici nu mai esti in siguranta, asa cum erai candva. Acuma ploile vin din senin, dureaza maxim 30 de minute si distrig tot in calea lor. Si daca nu ar fi insotite si de tunete si fulgere puternice ar fi bine, dar cand mai auzi  ca a traznit casa unui om si i-a distrus aparatele electrocasnice, parca te ingrozesti.
 

Am vazut ca incep sa se formeze si la noi mici tornade. Pai doar asta ne mai lipsea, fiindca in rest le aveam pe toate. Eu una, nu as sti cum sa reactionez daca m-ar prinde o vreme din asta pe afara. Cred ca m-as panica. Si oricum nu cred ca suntem pregatiti pentru tornade. Macar americanii au locuri special amenajate pentru tornade, dar la noi nu exista asa ceva. Ma bucur insa ca nu prea sunt cutremure de intensitate maxima. Fiindca ar fi jale. Cum majoritatea cladirilor stau sa cada, cred ca mai mult de jumatate din cladirile din tara noastra, nu ar mai exista. Nu imi amintesc nimic despre cutremurul din 77, fiindca inca nu eram pe lume, dar din ce am vazut pe la televizor, a fost destul de puternic. Inca un cutremur ca asta si jumatate din Romania nu va mai exista pe harta.
 

Si un lucru pe care cu siguranta, noi nu il avem e, taifunul. Care din cate stiu eu si asta face ravagii destul de mari. Macar atata. Mie oricum mi-e teama de ploile astea cu tunete si fulgere daramite de un taifun de vreo 8 metri. As lesina instant.

Optimizarea pentru motoarele de cautare - un atu indispensabil

Intr-o lume in care internetul deschide optiuni nelimitate, continutul – desi important - nu mai este totul. La fel cum nu mai este suficient sa crezi ca daca ti-a inscris site-ul pe un motor de cautare, te vei pozitiona intre primele rezultate ale cautarilor si ca vei avea imediat parte de trafic. 

Ceva absolut indispensabil pentru ca un site sau blog sa aiba succes este procesul de optimizare pentru motoarele de cautare, un proces care se realizeaza si se perfectioneaza continuu. Evident ca - desi munca de SEO va face tot posibilul pentru ca un site sa obtina cea mai buna clasare in lista returnata de motoarele de cautare la cautarea dupa cuvinte cheie - este esential ca atunci cand ajung in pagina, vizitatorii sa aiba parte si de un continut real si care sa corespunda nevoilor lor. Optimizarea pentru motoarele de cautare se poate face, fie in interiorul site-ului, prin inserarea de cuvinte cheie in continut, dar si prin editatea corecta a tag-urilor title sau meta keywords, fie la nivel extern, prin linkuri pe diverse bloguri sau site-uri. Cele mai importante linkuri sunt cele Dofollow, inserate pe bloguri cu autoritate. Aceasta este modalitatea prin care un site sau blog primeste un Page Rank mai mare de la Google. Fiecare aspect legat de continutul site-ului, ponind de la titlurile paginilor si terminand cu cuvintele cheie este esential pentru ca site-ul tau sa se pozitioneze cat mai sus in rezultatele cautarilor. Si evident, aceasta este o munca ce nu se termina niciodata, pentru ca site-ul trebuie adaptat tot timpul noilor algoritmi de cautare pe care Google ii impune.

Este mai mult decat clar ca, pentru ca un site gandit ca un business sa functioneze si sa beneficieze de un trafic cat mai mare, este nevoie de optimizare pentru motoarele de cautare. Cu toate acestea, mare atentie la firmele de SEO care pentru a castiga un Page Rank cat mai bun pentru un site, sacrifica intrutotul continutul acestuia. Continutul este important, chiar daca el trebuie optimizat!

Trecerea timpului

Pana nu m-am maturizat, nu mi-am dat seama cum trece timpul. Cat de repede. Ma stiam bucura fara nici o grija de orice lucru marunt, fara sa ma gandesc ca poate nu am sa mai gasesc nicioodata bucuria aceea. Acuma vad acelasi lucru in ochii fetitei mele. Se bucura de orice lucru marunt, si nu isi da seama ca maine, poate lucrul acela nu va mai fi. Si e bine asa. E o dulcica sa vezi cum se bucura de orice moment al zilei, de orice cuvant zis de mama sau de tata.
 

Imi amintesc cat de mult asteptam eu sa ajung la 14 ani, sa-mi fac si eu buletinul, sa intru in randul adolescentilor. Nu stiam ce ma asteapta. Odata cu buletinul au inceput si responsabilitatile mele. Apoi, abia am asteptat sa fac 18 ani, sa fiu majora, sa imi pot lua carnetul de sofer. Nici in ziua de azi nu mi l-am mai facut, insa m-am bucurat din plin de viata de liceu. Si ce sa mai, am asteptat parca si mai tare sa fac 20 de ani, sa-mi schimb prefixul. Habar nu aveam ce imi doream. Azi, imi doresc sa am din nou 14 ani, si sa nu imi doresc nimic din cele scrise mai sus.
 

Poate doar sa opresc o perioada timpul, sa retraiesc de cateva ori un moment de fericire si apoi sa pornesc timpul din nou. Cand suntem copii nu ne dam seama ca timpul face parte din noi, e esenta care ne face sa ne dorim mai mult. Poate daca ar trebui sa retraiesc o scena la infinit, as putea aprecia ce am azi mult mai mult. Apreciez si azi ce am, dar parca mi-as dori din nou sa fiu copil, sa nu ma mai intereseze ce facturi am de platit, rata la casa, mancarea ce trebuie sa o gatesc si cate si mai cate.

Portalurile web - ce sunt de fapt?

Ce sunt portalurile web? Sunt site-uri web cu o structura si complexitate mai mare, care ofera o gama larga de servicii, o mai mare varietate de continut si link-uri catre alte site-uri. Portalurile web ajuta la structurarea accesului la informatiile gasite pe internet. Mult mai mult decat un motor de cautare simplu, acesta include, de obicei, accesul personalizat la date, cum ar fi rapoarte de stoc, stiri locale, regionale si nationale, precum si servicii de e-mail. Cele mai multe dintre portalurile bine-cunoscute sunt de obicei identificate ca motoare de cautare, desi acestea ofera mult mai mult decat capacitatea de a cauta pe Internet.

Structura unui portal web

- front-end - adica interfata, folosita de utilizatori si clienti

- back-end - adica tot ceea ce tine de administrarea site-ului

Tipuri de portaluri web

Cand vine vorba de clasificarea lor, se pot distinge doua mari tipuri de portaluri web:

- orizontale - sunt cele care acopera mai multe domenii. Pot fi folosite si ca o platforma pentru mai multe companii din acelasi sector economic.

- verticale - care acopera o singura zona functionala. Este, de fapt, punctul de intrare pe piata specifica. Portalul de informatii vertical (adesea numit si VIP) furnizeaza stiri, publicatii digitale, capabilitati, comert electronic etc. In plus fata de VIP-urile traditionale, exista si VIP-urile multimedia care furnizeaza aplicatii dinamice. Astfel, se realizeaza crearea de retele de socializare, blogging-ul etc.

Tipuri secundare de portaluri web:

- regional - prezinta informatii din anumite regiuni geografice

- portal stiri - prezinta stiri din diverse domenii si informeaza cu privire la noutatile de peste zi.

- corporativ - portal intern pentru o anumita companie

- guvernamental - pentru institutiile guvernamentale, documente, programe etc

- sportiv - reda informatii despre un anumit sport in parte, sau despre mai multe.

- alte portaluri specifice unui anumit domeniu.

Totusi, pentru ca un portal sa fie calitativ, trebuie sa aiba un meniu structurat pe mai multe nivele, conturi de utilizatori, mod de login, motoare de cautare etc.

Crizele copiilor

Pana nu eram mama, nu intelegeam deloc, acele femei cu copii care urlau si se tranteau pe jos. Mi se parea umilitor rau de tot, sa ti se tranteasca odrasla pe jos, si tu sa urli ca o descreierata la ea sau si mai rau sa o lovesti. Sau mai erau mamele alea care stateau atat de calme cand le plangeau copii. De fapt acuma imi dau seama ca nu plangeau, ci mai degraba urlau. Atunci am zis ca daca voi avea vreodata un copil, am sa il bat  de o sa-i sune apa in cap daca se apuca de crize din astea. Dar nu-i asa, socoteala de acasa, nu prea se potriveste cu cea din targ!
 

Am noroc cu mandra mea. Nu prea a facut crize foarte periculoase, insa tot nu am scapat de ele. Prima oara s-a intamplat cand veneam de la cresa. Habar nu am ce s-a intamplat, nici in ziua de azi nu-mi pot explica. Pur si simplu a inceput sa planga, sa urle, sa tipe. In carucior nu voia sa stea, pe jos nu voia sa mearga, asa ca pur si simplu am luat-o in brate. Credeam ca daca o voi lua in brate se va potoli. Credeti ca s-a intamplat asa? Nu, si in bratele mele a tot plans pana am ajuns acasa. Cu greu am reusit sa o calmez. Nici acuma nu stiu daca s-a speriat de ceva, i-a fost frig, fiindca era iarna, sau efectiv a avut o criza de plans. O alta criza s-a intamplat nu demult, tot cand veneam de la cresa. A vazut la un coleg o carte, si i-a trebuit ei musai. Ca e cartea ei, ca vrea sa o duca acasa, ca o vrea neaparat. Degeaba am incercat sa-i explic faptul ca nu e cartea ei, absolut deloc, si ca am sa-i cumpar eu o carte de cum iesim din cresa. Nu a vrut sa se calmeze si pace. Parca mai rau era. Asa ca am purces spre casa, plangand urland, cu crize, nervi, draci, dat din picoare, tot tacamul. Insa nu am cedat, eram atat de calma. Nu stiu de unde aveam calmul ala.
 

Odata ajunse acasa, i-am explicat sa nu e bine ce  a facut, i-am dat vreo 2 la fund, da sunt o mama care isi mai bate din cand in cand copilul, si am pus-o la colt. Am tinut-o ceva vreme acolo, atat timp cat sa-si dea seama ca nu e bine ce a facut. Si a venit singurica la mine sa-si ceara iertare.

Educatia dincolo de bani

Cand aud de copii care si-au luat carnetul auto pentru ca taticul a avut grija sa-i dea cui trebuie atentia ceruta, imi vine sa urlu. Mai mult, imi vine sa ma duc la usa acestor parinti si sa ii intreb: nu crezi ca poate ai platit chiar moartea copilului tau? Nu inteleg cum poti, ca parinte, sa faci una ca asta. Nu vorbim despre orice fel de diploma de facultate, pe care tu ca parinte, putred de bogat, o vrei inramata frumos si pusa pe peretele biroului tau de director, singurul ei rol fiind acela de a obtine niste oooo-uri si niste felicitari din partea celor ca tine care iti calca pragul. 

Nu, nu vorbim de orice diploma, pe care oricum nu inteleg de ce ai cumpara-o; vorbim de un carnet de sofer, care nu inseamna numai un plastic ce atesta o abilitate de-a copilului tau, ci inseamna ca plodul tau are, odata cu acest carnet, voie sa iasa pe strada, sa conduca o masina si, nu-i asa, sa calce vreo cativa oameni. Ca deh, chiar daca s-ar intampla asta, taticul ar avea grija sa rezolve situatia. Dar v-ati intrebat vreodata, dragi parinti cu bani, cumparatori de titulaturi, ce veti face daca “situatia” nu poate fi rezolvata pentru copilul dumneavoastra? Nu ar fi mai usor si mult mai ieftin daca i-ati spune copilului sa invete, sa isi ia pe merit acel permis de sofer? In loc sa ii spuneti ca “rezolvati situatia”, de ce nu ii cereti lui sa rezolve niste chestionare auto, de exemplu. Nu ar fi mai onorabil pentru dumneavoastra ca parinte sa ii cumparati carti sau sa ii gasiti surse de invatare? Un singur click pe drpciv si gata, are acolo toata informatia de care are nevoie. Si ca sa va asigurati ca veti avea acasa un viitor sofer, puteti sa il ajutati in procesul de invatare, ca doar ma gandesc ca sunteti sofer de ani buni si puteti chiar sa faceti impreuna chestionare. 

Asta inseamna sa fiti alaturi de copil; invatati-l sa pescuiasca, cum spune o vorba celebra, pentru ca nu se stie niciodata cand nu o veti mai putea face in locul lui.

Cum faci fata stresului zilnic?

Chiar daca nu vrem sa recunoastem, stresul face parte din viata noastra. Am ajuns sa ne stresam din orice chestie care ne-ar putea afecta intr-un mod sau altul. Recunosc, ca eu ma stresez din orice motiv banal. Si nu e ok, ba din contra e chiar foarte rau. Asa ca in ultima vreme incerc sa nu ma mai las afectata de nicio problema care nu tine de mine. Genul acela de problema pe care nu poti sa o rezolvi tu, dar oarecum esti implicat in problema aia.
 

Cand sunt stresata, fumez. Rau, foarte rau. Dar mai ma si plimb sau citesc. Insa de cele mai multe ori fumez. Fumatul pentru a ma elibera de stres, am impresia ca e mai nociv ca stresul in sine. De cele mai multe ori prefer sa ies afara, sau sa ma uit la TV, in loc sa fumez tigara dupa tigara. Plimbatul ma ajuta sa imi eliberez gandurile. De obicei cand ma plimb, mai intu in cate un magazin sa imi mai clatesc ochii. Nu intotdeauna si cumpar ceva. De citit citesc rar, mai mult citesc reviste. Da stiu, urat din partea mea. Cartile nu ma prea atrag. Citesc doar daca vad o carte care mi se pare interesanta. Oricum ar fi nu am mai lasat stresul sa ma domine in ultima vreme. Cand fiica mea nu e la cresa, iar eu sunt super mega stresata, aleg sa imi petrec timpul cu ea. Mor dupa ea, cand imi spune ca ma iubeste. Credeti-ma pe cuvant ca imi trece si cea mai mica urma de stres.

Mituri din primul trimestru de sarcina

Cu totii avem prieteni sau prietene care ne impartasesc anumite idei pe care le au in privinta sacinii, mai ales asupra simptomelor resimtite in primul trimestru de sarcina. Adeseori, acestea fie nu au copii, fie au reprezentat un caz izolat in care au avut anumite probleme si cauta metode de a le generaliza. Cu toate acestea, exista multe mituri legate de simptomele de sarcina in primul trimestru, iar cele mai comune sunt:

1. Greturile de dimineata

Greturile de dimineata reprezinta, spre uimirea voastra, un mit. Intr-adevar, starile de greata apar de-a lungul intregii zile, in toate cele trei luni din primul trimestru de sarcina, dar multe femei tind sa se victimizeze si spun ca au varsaturi destul de des. Cu toate acestea, conform studiilor, aproximativ 1% dintre femei trec prin experienta unor varsaturi in sarcina in primul trimestru.

Denumirea „greturile de dimineata” ne face sa credem ca vom avea varsaturi in aceasta perioada a zilei si, mai mult decat atat, ele dureaza, de fapt, toata ziua, in primul trimestru de sarcina. Totodata, peste 25% dintre femeile insarcinate nu trec prin experienta nici unui simptom de acest gen la inceputul sarcinii. Pe siteul 7 pitici, exista descrise o serie intreaga de probleme si neplaceri ale sarcinii : http://www.7p.ro/default.aspx?PageID=320.

2. Trebuie sa mananci pentru doua persoane

Multe femei insarcinate fac greseala de a manca foarte mult, mai ales in primul trimestru de sarcina. Atunci cand ele afla vestea cea mare, cred ca, incepand de atunci, pot consuma orice aliment doresc, indiferent de cantitate. De fapt, lucrurile sunt departe de a fi efectuate adecvat. Sarcina in primul trimestru nu ar trebui sa insemne o ingrasare rapida, ci o crestere in greutate de maximum 2 – 3 kilograme.

Cel mai important lucru este sa mananci atunci cand iti este foame. Nu consuma alimente doar ca tu crezi ca trebuie sa mananci pentru doua persoane. Cu cat pui mai multa greutate in primul trimestru de sarcina, cu atat cresc sansele de a dezvolta anumite probleme de sanatate. Totodata, consuma, pe cat posibil, doar alimente sanatoase, cum ar fi fructe si legume.

3. Bucurie si fericire

Multe femei cred ca sunt singurele care nu s-au simtit prea fericite odata ce au aflat ca sunt insarcinate. Acest lucru este adevarat chiar si printre femeile care au incercat o perioada lunga de timp sa ramana insarcinate, dezvoltand, uneori, chiar si sentimente de frica si inutilitate.

Adeseori, se intampla ca femeile care raman insarcinate sa realizeze, literalmente, ca se afla in primul trimestru de sarcina si ca doresc sa renunte, deoarece acest lucru reprezinta o schimbare majora a vietii, pe care ele nu sunt pregatite sa o faca. Ea a crezut, inainte de a ramane insarcinata, ca va fi extrem de fericita si bucuroasa odata cu inceperea dezvoltarii noului copil, dar emotiile pun stapanire atat pe ea, cat si pe tata (o explicatie foarte buna din punct de vedere psihologic al anxietatii prenatale si a celei generalizate gasiti aici). Dar, din fericire, majoritatea femeilor spun ca, odata cu trecerea timpului, ele se simt mai bine, acest lucru incepand atunci cand primul trimestru de sarcina ia sfarsit. De obicei, ele vor incepe sa fie mai relaxate, fiind constiente de calatoria lunga, dar, totusi, frumoasa, pe care urmeaza sa o aiba.

Mai mult decât un frate

De mică mi-am dorit să am un frate..Din păcate însă barza m-a adus doar pe mine.     Cred ca am fost mai greu de cărat, având 3 kg jumătate, şi şi-a spus că nu se mai întoarce a doua oară în familia noastra.Din fericire pentru mine, am avut norocul să am un văr de o vârstă apropiată. Am fost parcă “veniţi cu aceeasi barză” pentru că eram de nedespărţit, încă de mici. Îi terorizam pe bunici în vacanţele de vară, pentru că veneam amândoi la pachet, niciodată separat şi bineînţeles că eram puşi pe năzbâtii. Mâncam în podul casei, în copaci, în căruţa bunicului, rareori la masă, dându-i bătăi de cap bunicii.Nu exista nici un colţişor necercetat ,în toata curtea şi nici un lucru prea greu, sau de nerealizat. Ne urcam, fără nici un pic de teamă până în vârful gutuiului din grădină, pentru a sări mai apoi pe căpiţa de fân a bunicului. Nu stăteam locului nici o clipă, de ce am fi stat când aveam atâtea lucruri de explorat şi descoperit? Când fiecare moment era preţios pentru noi, mai ales pentru că eram împreună? Aveam chiar şi un erou preferat, pe Zorro. Aveam în noi acel spirit justiţiar de neclinitit şi o  groază de idei de pus în practică , multe planuri şi multă energie pentru a le realiza. Visam amandoi să colindăm lumea în lung şi în lat când vom creşte, că vom merge în savană să vedem tigrii şi leii , că nu vom rata nici o ocazie de a porni într-o aventura demnă de cărţile lui Jules Verne. Eram mici dar aveam întreaga lume la picioare şi înaintam fără teamă de eşec sau fără grija că ceva rău ni se poate întampla. Când eşti copil , nu cunoşti sensul cuvântului eşec, ştii doar că, dacă nu ai reuşit ceva din prima încerci până când îţi va reuşi , nici nu stai să numeri de câte ori ai încercat, nu asta conteaza ci rezultatul final.
 

Am avut o copilărie frumoasă, la care mă gandesc mereu cu drag. Însă timpul nu stă în loc pentru nimeni, nici măcar pentru cei mai zgubilitici dintre noi. Am crescut amândoi, iar drumurile noastre s-au dus în direcţii diferite, vărul meu locuind momentan în Anglia. Distanţa nu ne-a schimbat sau îndepărtat, noi am avut mereu o legătură specială, pe care nici timpul nici distanţa nu o pot rupe. E genul de conexiune pe care nu o poţi avea cu oricine şi noi am rămas mereu aproape, in ciuda distanţei. Doar e fratele pe care mi l-am dorit dintotdeauna.
 

E frumos de fiecare dată când ne revedem, deşi mi-aş dori să petrecem mai mult timp împreuna, ştiu că, va veni şi ziua în care turul acela al lumii se va înfăptui, doar nu uităm noi aşa uşor de visele copilăriei, nu?

7 pasi spre o viaţă relaxantă şi liniştită

Cu toţii ne dorim o viaţă lipsită de stres, de griji, probleme şi neajunsuri.Viata e exact asa cum ţi-o construieşti.Trebuie să ai o fundatie solidă de la care să porneşti iar apoi să urmezi câţiva paşi  pentru a ajunge să ai ceea ce ai visat, o viaţă liniştită.

 1.Trezeşte-te şi culcă-te la aceeași oră în fiecare zi. Acest lucru iţi va oferi dişciplina de care ai nevoie în viața ta. Fără un pic de disciplină nu poţi realiza nimic. Pentru a avea viaţa la care ai visat şi pentru a te bucura de fiecare moment din zi, trebuie să începi prin a face schimbări mărunte, pentru ca mai apoi să poţi face marea transformare. Poţi să îţi reorganizezi  camera într-un mod mai eficient, pentru ca atunci când te trezeşti să ai o atitudine mai pozitivă. Poţi să îţi faci un obicei din a zâmbi de fiecare data când te ridici din pat. Poţi să bei o cana de ceai înainte de te duce la culcare ,pentru un somn mai liniştit. Poţi să faci tot ce îţi propui, important este să începi de undeva.

2.Interacţionează cu oamenii. Fie că este vorba despre cei din familie sau prieteni, vorbeşte cu acele persoane care îţi dau o stare de bine şi care te fac să zâmbeşti. Este important să ai în preajma ta oameni pozitivi, oameni de la care ai ce învăţa şi cu care ai ce discuta. Încearcă să îi eviţi pe cei care sunt mereu morocănoşi şi nemulţumiţi, pentru că stările de spirit se transmit foarte usor de la un individ la altul.

3.Nu te gândi prea mult. Acesta este un punct-cheie pe care trebuie să  ţi-l aminteşti  Nu uita că îţi este permis să îţi opreşti toate gândurile ori de câte ori doreşti. Nu trebuie să calculezi în câte ore vei ajunge la destinaţia pe care ţi-ai ales-o pentru concediu sau să îţi planifici fiecare pas. Este inutil să faci acest lucru pentru că te va  împiedica să te  bucuri cu adevărat  de călătorie. Ar trebui să dai afară toate gândurile negative şi să lasi totul să vină de la sine. Vei fi surprins de rezultat

4.Ieși afară din casă. Du-te în locurile în care nu ai mai  fost niciodată. Fă-ţi prieteni noi, încearcă lucruri noi, mereu cu un zambet pe faţă. Caută să ai noi experiențe, să aduni momente noi, de care să-ţi aminteşti cu placere.

5.Ţine-te tot timpul în mişcare. Nu sta să meditezi la teoria relativității! Pur şi simplu, nu sta într-un loc prea mult timp. Pământul se află într-o continuă mişcare, asa trebuie să fii şi tu. La urma urmei, dacă nu te miști nu trăieşti cu adevărat.

6.Fă  exerciţii fizice moderate. Cum ar fi alergatul, mersul cu bicicleta sau chiar mersul pe jos,  sunt foarte benefice şi te ajută să te simţi bine în pielea ta. Încearcă să te păstrezi în formă, să ai grijă de tine şi de sănătatea ta. Sportul te poate ajuta să “fugi” de multe probleme, pentru ca ele să nu te prinda din urmă.

7.Evită stresul inutil. Dacă strigi şi te stresezi pentru lucrurile mărunte, doar pentru a-ţi satisface ego-ul, atunci află că îţi faci mai mult rău. Stresul îţi ucide endorfinele şi te transformă într-o altă persoana.Nu uita să tragi aer în piept atunci când te simti copleşit de probleme, însă încearcă să nu îţi creezi tu unele inutile.

Casa mea din orice casa

De cand sunt mica, visez la un lucru: sa am bani incat sa imi permit sa stau in hoteluri din Bucuresti si sa ma plimb mereu cu taxiul. Cu taxiul ma plimb, nu mereu, dar destul de mult, incat sa spun ca mai bine de 80%, visul meu cel de pe urma este implinit. Dar in hoteluri din Bucuresti nu am bani sa stau si sincer va spun ca nici nu sunt pretentioasa, as incepe de jos, cum s-ar spune, adica de la hoteluri doua stele. Numai ca, mie mi-ar placea sa stau in hotel pe termen lung, nu doar cateva nopti, adica in hotel sa fie casa mea, sa ma trezesc dimineata, sa plec la serviciu si sa vin acasa, in acest caz in camera de hotel, si sa vad patul frumos aranjat, totul mirosind a curat si proaspat.

Nu mi-am dorit niciodata o casa, inca ma intreb de ce si ma bate gandul sa imi fac un arbore genealogic amanuntit; s-ar putea sa descopar niste radacini nomade pe acolo, ca prea am chef de duca mereu si prea nu ma pot aseza la un loc. Dar asta e alta poveste...Cum spuneam, nu mi-am dorit niciodata o casa, cel putin nu una clasica, ci mi-a placut intotdeauna ideea de a-ti permite sa stai mereu altundeva, iar in cazul meu la hotel, sa ai mereu micul dejun facut, dar sa poti in acelasi timp sa intalnesti in fiecare zi alti oameni, sa relationezi cu ei, sa inveti lucruri pe care altfel nu ai avea cum. Sa te stii atat de bine cu personalul, incat sa nu spui tu ce vrei, ci, odata ridicat receptorul, vocea de la celalalt capat sa iti spuna: va aducem sticla de sampanie X si cotletul de porc invelit in sos de... ceva pompos ar fi, dar nu imi vine acum in minte niciun sos pompos. Poate pentru ca inca nu am ajuns la nivelul la care sa ridic receptorul si cealalta voce sa stie ce imi doresc mai bine decat stiu eu.

Chiar daca inca nu am “casa mea” in hotel, de-a lungul “sederii mele” aici, am avut ocazia sa vad si sa testez pernele moi a catorva hoteluri din Bucuresti, dar si din alte capitale europene si pot sa spun ca hotelurile noastre castiga detasat la capitolele design, curatenie si calitatea serviciilor. Chiar si cele din lanturi internationale sunt mult mai bune decat suratele lor din alte parti, ceea ma face sa cred ca ori romanii sunt mult mai pretentiosi decat alte natii, ori romanii au responsabilitatea muncii mai abitir dezvoltata. Probabil ca ambele sunt adevarate intr-o masura si sincer, atata timp cat eu primesc ceea ce am nevoie, nici nu prea ma intereseaza care sunt motivele. Pentru ca, fata de alte tari, aici pot sa recomand oricui si hoteluri doua stele, fara nicio strangere de inimia si, pe langa toate nemultumirile mele legate de Romania, ma bucur ca exista si lucruri pentru care sa spun: Romania este o tara care merita vizitata!

Maroc, un loc minunat pentru o experienta altfel

Intotdeauna mi-am dorit sa ajung in Maroc pentru ca il gasesc fascinant de-a dreptul, cand spun Maroc parca spun poveste, timp oprit, o bula de culoare in care lucrurile se invart lent si ajung in acelasi timp. E altfel decat atunci cand spui Franta sau Germania.

In primul rand pentru ca este fascinant pentru cei care au in sange traditia, dorinta de nou, curiozitatea si tind mai mult spre povete decat spre modernitate si apoi pentru ca acolo descoperi ce inseamna o tara condusa realmente de traditie, o tara care isi conduce oamenii si nu oameni care conduc o tara, personaje fantastice care traiesc dupa o lege nescrisa respectand faa cusur religia, vobele lui Allah si traditia pe care o duc de mai bine de 2000 de ani din generatie in generatie fara a pierde ceva. (la noi de exemplu din generatie in gneratie apar schimbari si parca totul e nou, aici timpul trece). Acolo timpul sta. Sau e acelasi. Indiferent ca intalnesti un om de 40 de ani sau unul de 14, vei putea vorbi despe exact aceleasi lucruri cu aceeasi intelepciune pentu ca educatia este una respectata cu sfintenie iar tentatia este contracarata, daca apare, de un fond educational bun si restrictiv. Si daca ati crede ca sunt cu totii nefericiti, sa stiti ca nu e asa. Cu siguranta au razvratitii lor o data la o suta de ani si ei au dorinte care se ridica asupra religiei dar in majoritate, in Maroc, oamenii sunt fericiti si patrioti cum nu cred, chiar nu cred ca vom mai intalni. Radacinile lor sunt atat de adanci incat toate bogatiile lumii nu i-ar face sa isi paraseasca tara. Cateva dintre cele mai cunsocute traditii la ei, mai mult sau mai putine ciudate pentru noi ar fi interdictia de a –si arata sentimentele in public, pe strada, interdictia femeilor de a fi vazute de catre alti barbati decat barbatul lor, cu capul descoperit, unele chiar nu fata descoperita . Astfel ca foarte multe sunt acoperite in totalitate abia vazandu-li-se ochii . Si daca merg la plaja e putin nostim pentru ca la fel de imbracate sunt!

In Maroc te vei putea bucura de mancauri speciale pe care nu le mai intalnesti in alte parti si vei putea testa sute de sortimente de ceai, mai ales daca esti iubitor de ceai este o experienta minunata. Te vor fascina si hainele care nu ies din tiparele traditionale sub nicio forma si incaltamintea lucrata manual ori bijuteriile in aur. Memorabila este traditia potrivit careia cadourile pentru femei constau numai in aur pentru ca a-ti arata avutia este un semn de respect in fata celorlalti care vor sti ca esti dintr-o familie cu potential financiar. Iar in spiritul acestei traditii, femele nici macar nu asteapta alt cadou iar daca il accepta se vor simti multa vreme dezamagite si insuficient pretuite. Pentru ele, cumparaturile sau zilele de sarbatoare sunt prilej de mare bucurie pentru ca primesc aur iar aurul nu este niciodata..destul!

O vacanta in Maroc este indicata in primul rand celor care isi doresc cu ardoare sa mearga acolo, celor care iubesc traditia, colectionarilor, boemilor, pasionatilor si abia la final celor care vor sa mearga ''si acolo'' . Experientele noi sunt interminabile si ti-ar trebui o vacanta de cel putin un an pentru a te pune la curent cu traditiile, obiceiurile de servire a mesei sau pentru a vizita toate locurile demne de a-ti rapi timpul cu bucurie.

Muzica pentru copii, reprezinta un instrument excelent pentru educarea lor

Cantecele destinate copiilor, au un rol extrem de important in ceea ce priveste educarea si formarea celor mici, astfel pe langa partea distractiva, care este inspirata de versurile cantecelor destinate micutilor, aceasta are si o parte educativa. Prin intermediul cantecelor dedicate copiilor, acestia isi pot alege valorile si anumite exemple care vor fi reprezentative pentru ei. Muzica pentru copii este compusa in asa maniera incat sa-i ajute pe acestia sa se ghideze in viata si sa-i motiveze. Majoritatea copiilor au tendinta de a raspunde la melodia ascultata, astfel ei se pot auto–motiva. De asemenea, muzica pentru copii, poate sa creeze diferite emotii, precum: fericire, compasiune, jubilare, iar uneori si tristete.

Alegerea cantecelor pentru copii:

Un prim pas in alegerea celor mai potrivite cantece pentru copii, este analiza atenta asupra versurilor cantecelelor, intru-cat copii sa se regasesca in versurile cantecelor, destinate lor. Gasirea muzicii cu valori, este foarte importanta, iar in acest sens, parintii sunt sfatuiti sa intrebe profesorul pentru a le furniza anumite recomandari. Discutiile cu prietenii copilului, sunt extrem de importante, astfel parintii pot afla ce asculta copii de varsta apropiata cu copilul lor si isi pot indruma copilul catre un anume gen muzical. Biblioteca locala, reprezinta un ajutor demn de luat in seama in ceea ce priveste alegerea cantecelor ideeale pentru cei mici, astfel este indicat sa va consultati cu bilbiotecarul asupra versurilor cantecelor pentru copii. Participarea la anumite spectacole destinate copiilor, pot sa ajute foarte mult parintii, in alegerea celor mai potrivite cantece pentru cei mici. De asemenea, internetul este o sursa numai buna pentru gasirea muzicii potrivite pentru copii, astfel parintii pot consulta anumite bloguri scrise de parinti sau profesori. Parintii sunt sfatuiti sa aleaga muzica care le face o deosebita placere, atat lor cat si celor mici. Inainte de a alege muzica, este indicata citirea versurilor cantecului, deoarece aceste versuri , vor avea o influenta destul de mare asupra copilului, iar in acest sens se recomanda alegerea muzicii cu versuri educative si distracitve, necesare atat pentru educatia copiilor cat si pentru distractia acestora. De asemenea trebuie tinut cont si de parerea copilului asupra versurilor cantecului, in acest sens este indicat sa discutati cat mai mult cu copilul asupra melodiei.

Cum influenteaza muzica, pe cei mici:

Undele transmise de muzica pot sa-i dezvolte copilului o atitudine mult mai buna si astfel copilul sa aiba un comportament si o gandire pozitiva. Muzica clasica, are ocompozite extrem de complexa si poate sa dezvolte foarte mult inteligenta celor mici. Muzica vesela ii determina pe cei mici sa faca miscare si sa danseze pe ritmurile ei, astfel copii se pot distra. Versurile cantecelor mai lente ii determina pe copii sa-si legene usor trupul, iar aceasta muzica este foarte linistitoare pentru ei. Muzica este extrem de utila si pentru copii care au o energie foarte mare, astfel muzica cu note mai joase, este benefica pentru adormirea acestora, iar dimineata se vor trezii fericiti si plini de viata. Versurile cantecelor, care ii fac pe copii fericiti, sunt extrem de benefice, deoarcee un copil fericit, isi dezvolta abilitatile mai rapid si poate invata mult mai repede si mai bine.

Poate asa se explica..

Trec printr-o perioada proasta. Asta e clar. Poate asa se explica si faptul ca nu am chef sa scriu, nu am chef sa mai citesc nimic pe net, sa ma informez, sa citesc o carte, sa fac ceva pur si simplu. Macar o parte din lucrurile pe care le faceam inaintea acestei depresii stupide.

In cazul in care va intrebati de ce sufar eu de o depresie, va zic doar ca nu sunt motivata in nici un sens si ca nu am mai nici o ocupatie si ma rog, nu am nici prea mult chef sa caut. Clujul ma deprima groaznic si el, apartamentul ala in care stau e ingrozitor. Mai mult intuneric decat lumina, incep sa ma intreb daca nu e si iarna putin de vina pentru starea mea anormal de proasta.

Ma rog, nu prea conteaza. Toti trecem prin perioade din astea si ne revenim, cumva. Eu am sa plec in mirifica zi de vineri la Brasov si am sa raman acolo timp de 2 saptamani. In care nu vreau sa pun piciorul pe internet, inchid telefonul si dispar de pe Terra. Nu vreau sa mai stiu de nimeni si nimic, de probleme, de bani, de nervi, de stres, de faculta, de carti, de rahaturile minore ale altora, de blogul asta. Nu imi mai pasa. In vacanta asta trec printr-o cura de liniste si a dracu pielea pe ala care imi fute planurile!!!

Cu scuzele de rigoare, pentru limbajul neconventional, ma retrag, cu plecaciuni si alte semne de apreciere, va urez o vacanta misto, sa beti, sa va distrati, sa umblati si sa dansati goi prin casa cat mai mult ( e geniala o astfel de cura, jur).

Credite Terenuri

Din ce in ce mai des in ultima perioada aud cazuri despre banci nu mai vor sa ia ca si ipoteca terenuri fara constructii finalizate. Motivul? Pur si simplu, banca nu doreste sa riste absolut nimic din cauza recesiunii, avand deja mari probleme din cauza provizioanelor uriase datorate creditelor acordate “doare cu buletinul” (asa cum au fost denumite de presa pe parcursul anilor 2008-2009).

O alta piedica in acodarea de credite de nevoie personale, pentru achizitionarea de imobile sau trenuri a fost si Banca Nationala Romana care a schimbat modul de acordare a creditelor ne mai permitand oamenilor sa se indatoreze peste limita impusa de ei. In urma verificarilor intreprinse de catre BNR si bancile au devenit mult mai precaute iar creditele au inceput sa fie acordate din ce in ce mai greu.

La momentul actual bancile mai acorda credite doar acelor persoane care au avut un istoric bun de plata pentru creditele detinute anterior, si care din punct de vedere al veniturilor isi permit un grad de indatorare de max 20%. Mai mult chiar, bancile prefera sa acorde credte noi cu precadere persoanelor care deja au o relatie cu banca in cauza.
   
Din cele mentionate de BNR urmeaza si ale modificari ale conditiilor de creditare pentru achizitiile de terenuri sau imobile.

De exemplu:
-  perioada de creditare nu va mai fi de maxim 35 de ani ci va fi micsorata la 30 ani.
- moneda creditarii va fi RON, incercand sa excluda definitiv creditarea in Euro, aceasta fiind permisa doar acelor persoane care isi vor primi salariul in Euro.
- avansul, care va varia tot in functie de moneda creditarii, este posibil sa ajunga si pana la 30% din valoarea imobilului.

Prima banca din Romania care a luat atitudine fata de creditarea in EURO a fost Banca Comerciala Romana. Totusi incepand cu primele luni ale 2013 nu va mai fi singura, acestei initiative aturandu-se si BRD-ul si ING-ul conform declaratiilor publice.

Vrei să împărţim?

Co-bedding sau împărţirea aceluiaşi pat este o tehnică folosită în spitale în cazurile gemenilor “livraţi” înainte de termen. În general, copiii născuţi prematur vin pe lume cu varii probleme medicale sub formă de organe vitale nedezvoltate. Practic, simt nevoia să mai stea sub cloşcă, motiv pentru care sunt băgaţi în incubatoare şi susţinuţi de nişte aparate magice care le permit să prindă destule puteri pentru a putea sparge de unii singuri coaja. Din păcate, incubatorul nu poate suplini un pântec, iar aparatele, dragostea maternă sau doar dragostea.

În multe din cazurile gemenilor născuţi prematur, unul dintre ei se dovedeşte sănătos, în timp ce celălalt întâmpină probleme în a-şi face loc în lumea asta. Tehnica împărţirii aceluiaşi pat presupune ca cei doi bebei să fie aşezaţi în acelaşi pat/incubator. Efectele?  Miraculoase. Printr-un fel de minune, copilul sănătos pare să-i transmită celui bolnav, ei bine, sănătate. Nu scriu despre o excepţie, nu scriu despre câteva cazuri ivite la zeci de ani diferenţă, co-beddingul s-a dovedit o soluţie reală şi viabilă în îmbunătăţirea vizibilă a unui nou-născut cu probleme medicale. Scepticii vor un răspuns pentru că astfel de întrebări nu suportă mistere. Şi nici nu e vreun mister. Răspunsul este universal valabil şi există cam de la…Adam încoace. Vedeţi voi, se pare că bebeii de la Unitatea de Terapie Intensivă sunt stresaţi şi cred că orice internat la secţia respectivă ar fi. Astfel, al doilea bebel este perceput ca un sprijin, deodată cineva este alături de ei, intervine sentimentul de siguranţă şi de bine. Se conectează! Atât! V-am spus că e simplu, iar dacă credeţi că nu ştiaţi, vă înşelaţi, se întâmplă doar că aţi uitat.

Dacă ar fi să respect formatul acestui blog, ceea ce ar trebui să fac acum, conform celor învăţate la şcoală, este să dedic acest al treilea paragraf unei încheieri, un deznodământ, o concluzie. Mai mult decât atât, încheierea ar trebui să transmită un mesaj deştept, uşor subtil şi în acelaşi timp evident. Dar ce-aş mai putea spune după cele de mai sus? Ah, da, ar trebui să luăm lecţii de la bebeluşi.

Vreau să am valoare!

Mă confrunt cu o problemă destul de delicată în ultima vreme. Nu mai ştiu să scriu. Adică, eu am spus în repetate rânduri că îmi place mai mult să dau din gură decât din degete (ce aiurea a sunat asta!) datorită debitului mult mai ridicat de cuvinte şi a gesticulaţiei. Da, îmi place teribil să dau din mâini când vorbesc, ca un dictator, dacă e să mă iau după maică-mea. În acelaşi timp, consider scrisul mult mai elegant decât exprimarea verbală motiv pentru care, de obicei, îmi trebuie mai bine de-o juma de oră pentru a termina un paragraf. Stai că aşa sună mai bine, stai că aşa e mai subtil, stai că aşa sunt mai tranşant, bla, bla, bla. Toate astea pentru ca la sfârşit să-mi vină să mănânc monitorul.

Apoi, ajung la Filip. Şi ce văd? Posturi scurte, amuzante, isterice, din viaţa de zi cu zi, necâcâite, nepretenţioase, gagici, miros de ţigară, mult reggae şi Peace! Mă gândesc, “băiatul ăsta are valoare”. Şi vreau şi eu. Mi-am ridicat un pseudo-standard care nu îşi are rostul şi mai îmi mănâncă şi timpul. Aşa că gata cu documentarea de ore întregi şi încă pe-atâtea ore cu redactarea subiectului. Dacă vine de la sine, bine, dacă nu…să fie sănătos! Am prea multe tâmpenii-n cap pe care să le las acolo doar pentru că nu ar interesa pe nimeni.

Vreau să am valoare!

Mic ghid pentru un weekend in Sibiu

Cand spunem Cibinum sau Hermannstadt, ne gandim mereu la acelasi oras superb, renumit pentru strazile lui frumoase – Sibiul. Situat pe apa Cibinului, la poalele Muntilor Fagaras, acesta este un important centru economic si cultural. In 2007 a fost numit Capitala Culturala Europeana.

Orasul este unic in lume – centrul istoric a intrat in patrimoniul UNESCO si este unul din cele mai bine pastrate locatii istorice din tara – ziduri, cladiri, fortificatii sunt mentinute intr-o stare foarte buna. Frumusetea orasului este data in primul rand de faptul ca aici s-a dezvoltat un mozaic de nationalitati si religii. Sibiul adaposteste grupuri etnice diverse, majoritatea fiind constituita din romani. Pe langa acestia, intalnim multi germani, numiti sasi, care sunt descendenti ai colonistilor saxoni emigranti in secolul 12 din Alsacia, Lorena si Luxemburg, o comunitate evreiasca si cativa unguri, toate aceste popoare punandu-si amprenta pe aspectul orasului. Viata religioasa este si ea foarte diversa, existand, alaturi de ortodocsi, si credinciosi romano-catolici, greco-catolici si reformati.

Daca vrem sa vizitam Sibiul, ne putem caza la una din multele si renumitele pensiuni cochete, care au preturi accesibile – Casa Frieda, Casa Romana, ori Casa Salzburg. Putem opta si pentru apartamentele in regim hotelier, sau pentru hoteluri, toate gasindu-se cam in orice zona a orasului. Desigur, este de preferat cazarea cat mai aproape de centrul orasului, oferta fiind numeroasa insa tarifele usor mai mari decat la pensiunile si hotelurile situate mai aproape de periferie.

Daca ajungeti in Sibiu, trebuie sa vizitati Palatul Bruckenthal. Situat in Piata Mare, devenita o data cu evenimentele din decembrie 1989 “kilometrul 0”, un loc simbolic, alaturi de cladiri impunatoare, in acelasi stil cum sunt Casa Haller, Casa Albastra, Casa Hecht, Lutsch si Primaria orasului, este, impreuna cu Biserica Romano-Catolica, una din cele mai importante constructii ale secolului al XVII-lea. Muzeul National Bruckenthal a fost construit intre anii 1779 si 1788 de baronul Samuel von Bruckenthal pe o latura a Pietei Mari. Muzeul a fost infiintat in anul 1817, si aici sunt expuse colectiile baronului, printre care si doua tablouri celebre: “Sf Ignatiu de Loyola” si “Sf Franciscus Xaverius”.

Un edificiu impunator in stil gotic este Catedrala Evanghelica. Fiind una din cele mai impunatore cladiri din centrul istoric al orasului Sibiu, impresioneaza prin inaltimea turnului (73 de metri) ce poate fi vazut aproape din orice colt al orasului. Turnul este considerat cel mai inalt din Transilvania. Biserica este cunoscuta si pentru orga realizata in stil baroc in anul 1671 de un mester slovac - cea mai mare orga din S-E Europei. Acest fapt este o mandrie pentru sibieni, care nu rateaza niciun concert organizat in fiecare miercuri pe timpul verii.

Biserica Ursulinelor este un edificiu ridicat de catre calugarii dominicani. Acesta dateaza din jurul anului 1479, iar dupa mai mult de doua secole, biserica gotica a fost transformata in constructie baroca. Elementele gotice se mai vad si acum. Portalul de pe fatada din vest este un impresionant element gotic, iar interiorul bisericii este in stil baroc.

Podul Minciunilor este un vechi simbol al orasului si leaga doua sectoare ale Pietei Mici – Orasul de Jos si Orasul de Sus. Este construit pe locul unui turn de poarta al celei de-a doua incinte de fortificatii. Podul este mentionat prima data de Emil Sigerius, in 1771, cand spune ca „trecerea pe sub Podul Minciunilor este luminata noaptea de trei lanterne si pazita de trei santinele”. Constructia a fost renovata in anul 1859, fiind prima din Romania si a doua din Europa confetcionata din fonta turnata. Decoratiunile prin traforare si cercurile mari in care este incrustata stema Sibiului fac din acest loc unul din cele mai incarcate de istorie.

Turnul Sfatului este iarasi un edificu care nu trebuie uitat. Fiind putin mai „tanar” decat Sibiul, ii este atestata prezenta pentru prima data in 1224. In acea vreme avea doar patru etaje, si servea ca fortificatie, dar si ca punct de observatie in caz de incendii. De-a lungul timpului a mai fost si depozit de cereale, muzeu de stiinte naturale sau de arme medievale. In zilele noastre este muzeu, si ofera o panorama splendida de la nivelul al 7-lea spre Fagaras, Piata Mare, Gara Sibiu, Dealul Gusterita, etc. La etajul 6 se gasete mecanismul ceasului care da ora exacta.

Sibiul este unul din acele orase al carui farmec nu este „alterat” de vreun anotimp, putand fi vizitat in orice perioada a anului. Exista si perioade care aduna foarte multi vizitatori – la Targul de Craciun (24 noiembrie-26 decembrie) se expun felurite mancaruri traditionale si dulciuri. Pe langa acestea produsele hand-made ca lumanari sculptate manual, globuri, accesorii si obiecte decorative din fier forjat, lemn, ceaiuri, sunt foarte populare in randul turistilor. Blanurile, accesoriile din blana sunt cautate de doamne nu numai pentru pretul foarte bun, ci si pentru calitatea lor. Festivalul de Jazz si Festivalul International de Teatru au loc in luna mai, cand Sibiul este primitor, inflorit, cald, abia trezit la viata, adunand mii de pasionati ai jazzului sau ai teatrului. Urmatoarea luna este rezervata Festivalului International de Film Transilvania. Cand vremea se incalzeste, Sibiul este orasul perfect pentru promenada. Temperaturile sunt potrivite datorita apropierii de munti. Luna iulie este dedicata pasionatilor de masini si de senzatii tari. Raliul de la Sibiu este un eveniment mult asteptat de pasionatii de automobile… rapide.

Daca vizitati Sibiul, trebuie sa incercati si felurile traditionale: cea mai buna ciorba de burta se mananca la restaurtantul Kon Tiki, iar costitele afumate cele mai gustoase sunt servite La Turn. Preparatele sasesti de la restaurantul Hermania sunt apreciate de toata lumea. Puteti cumpara branzeturi din Piata Cibin, si bineinteles, puteti savura o cafea in timp ce admirati orasul la inaltime la Cafe Wien.

Daca ati vizitat orasul, si mai aveti timp liber, puteti sa mergeti prin imprejurimile orasului: nu veti regreta. Rasinari, Cisnadioara, Biertan, Paltinis, Ocna Sibiului ofera privelisti impresionante. Pentru informatii detaliate, vizitati site-ul orasului, care este unul din cele mai bine organizate. De asemenea, trebuie sa va informati din timp asupra evenimentelor culturale in perioada in care ajungeti, sigur se va juca o piesa buna, un concert, o expozitie.

Ideea devenirii

Semi-partuzele mascate skins. Între 17 şi 22 de ani sunt frecventate masiv. Înainte: whisky, coca şi metilenă (suprimă inhibiţiile). Lucrurile se dezlănţuie în jumătate de ceas.

        Chomsky în Franţa: dezamăgire pe toate planurile. Publicul asistă, stupefiat, la platitudinile incoerente ale unui bătrân despre Orientul Mijlociu şi economia mondială. Nici umbra unei idei, a unei ebuliţii reflexive. Sentiment general de jenă.

       Nu e prima oară când observ: un text pe care-l găsesc ruşinos de slab seara devine bun, pe alocuri uimitor, a doua zi… Dimineţile nu sunt bune pentru critică (în ciuda evidenţei feţelor devastate care răsar lângă noi). Cred că noaptea s-a conceput tot ce s-a scris mai bun. M. îmi spunea că se trezeşte pe la patru dimineaţa, când încă nu răsare soarele, şi dă cel mai bun text, în acea stare de semiconştienţă şi derută. E singurul tip onest, pentru care am, nu ştiu cum, ontologic stimă în epoca asta. Noaptea e făcută pentru adevăr, nu străveziul dimineţii (ziua – a sclaviei). În general, circumstanţele care te izolează şi te obligă să te proiectezi în tine, nu în ceilalţi. Noaptea îl exclude şi pe celălalt, şi timpul, ai impresia că eşti singur în Univers. Cred că poţi recunoaşte uşor dacă un text sau un pasaj a fost scris noaptea, după vibraţia şi acuitatea stranie, după ecoul din tine.

       Ideea devenirii. O bună manieră de a trişa un pic, jucând pe cuvinte, de a mima profunzimea sau, mai degrabă, înălţimea gândului. În realitate miza e totuşi uriaşă. Nu abordezi oricum aşa ceva. Beauvoir, cu al ei ‘Femeie nu te naşti, ci devii’…, care e probabil luat din Erasmus (‘Omul nu se naşte om, ci devine’). Luat pesemne el însuşi din Tertullian: ‘Creştin nu te naşti ci devii’ etc. Sunt lucruri plicticos de facile. Nu s-a scris încă o carte a devenirii; şi Hegel a patinat. Cine intră puţin aici întrevede hăul. E nevoie de o istorie în întregime nouă. Suntem în pragul a ceva de negândit, e convingerea mea profundă.

       Hegesias – cirenaic uitat, apologet al sinuciderii, pretinzând că moartea e preferabilă vieţii: ce-ar zice azi, plimbat un pic prin oraşele şi timpurile noastre? Cel mai mult, din dialogurile lui Voltaire, îmi plăcea aducerea câte unei figuri vechi – Marc Aureliu etc. – printre contemporani, mizând pe valoarea de şoc a anacronismului. Îmi plăcea nespus descrierea derutei personajului, exclamativă şi plină de interjecţii.

       Nu pricep cum pot suporta alţii devastarea chipurilor. O observ mai ales la generaţia anilor ’60; au, azi, aproape 70 de ani şi, din cauza hainelor ‘tinere’ pe care, nu ştiu din ce prejudecată inversă, le poartă încă, a părului lăsat neglijent pe umeri şi-a tuturor semnelor exterioare ale tinereţii, oferă fără să-şi dea seama un contrast terifiant. Dacă ar fi îmbrăcaţi în haine anoste, gri, de bătrâni, chipurile de bătrâni s-ar estompa în fundal. Dar în contrast cu tinereţea falsă a coafurii, a hainelor lejere, proiectează în miile de riduri ceva cumplit. Când îi vezi, în orice caz, e infernul. Feţele complet distruse, pungile, pielea atârnând, zdrenţuită într-un mod schimonositor… Sufăr la propriu de câte ori îi văd – sau îi întrevăd, pentru că nu ştiu cum s-o iau la fugă. Nu există metodă mai sigură de a băga în sperieţi pe toată lumea decât dorinţa unui bătrân de a se îmbrăca tânăr. Contrastele ar trebui să rămână doar în literatură. Ce cumplit. Mă întreb dacă ceilalţi resimt acelaşi lucru, în registrul precis al dezgustului şi spaimei.

       Admirabilul Chesterton: “Un soldat înconjurat de inamici, dacă vrea să-şi croiască drum printre ei, trebuie să combine o puternică dorinţă de a trăi cu o ciudată nepăsare pentru moarte. Nu trebuie să se agaţe de viaţă, pentru că atunci va fi un laş şi nu va scăpa. Nu trebuie să aştepte moartea, pentru că atunci va fi un sinucigaş şi nu va scăpa. Trebuie să tindă spre viaţă într-un spirit de pură indiferenţă la ea; trebuie să fie însetat de viaţă ca de apă şi totuşi să bea moartea ca pe vin’.
       Acest paradox al curajului – viaţa provine din moarte, viaţa trebuie să se distrugă pentru a se menţine – e în fond la temelia tuturor fenomenelor. Bineînţeles, temelie uitată.

       Tot timpul am căutat altceva. Am experimentat frenetic, apoi plictisit. În câteva zile – cu o sastiseală nesfârşită. Nimic nu mă mulţumea. Mi-e greu să înţeleg de ce. Sunt sigur că nu vroiam mai mult, nu asta e cauza. Nu era un deficit ceea ce sesizam. Nimic nu mă mulţumea în sine. La puţină vreme după ce aveam ce-mi dorisem, pricepeam că nu înseamnă aproape nimic. Ce pacoste. Trage storurile, primeşte dimineţile.
       Totdeauna m-a mirat asta: cum reuşesc ceilalţi.

       Un pui de pisică plânge la câţiva metri. În cele din urmă, un copil se va înduioşa. Trece o damă pe tocuri; cumplit de urâtă. Cât e de complicat totul.

       Les plages d’Agnès (2008), Dodsworth (1936).

       Satie, compozitor necunoscut sau uitat, cu care am petrecut ultimele zile. Tulburări, vise, acţiuni fără noimă; înaintez prin aerul rău prevestitor. Se anunţă ploi. Vulnerabilitate. ‘Moi, je t’offrirai des perles de pluie/ Venues de pays où il ne pleut pas.’ E o linişte ireală.