Mai mult decât un frate

De mică mi-am dorit să am un frate..Din păcate însă barza m-a adus doar pe mine.     Cred ca am fost mai greu de cărat, având 3 kg jumătate, şi şi-a spus că nu se mai întoarce a doua oară în familia noastra.Din fericire pentru mine, am avut norocul să am un văr de o vârstă apropiată. Am fost parcă “veniţi cu aceeasi barză” pentru că eram de nedespărţit, încă de mici. Îi terorizam pe bunici în vacanţele de vară, pentru că veneam amândoi la pachet, niciodată separat şi bineînţeles că eram puşi pe năzbâtii. Mâncam în podul casei, în copaci, în căruţa bunicului, rareori la masă, dându-i bătăi de cap bunicii.Nu exista nici un colţişor necercetat ,în toata curtea şi nici un lucru prea greu, sau de nerealizat. Ne urcam, fără nici un pic de teamă până în vârful gutuiului din grădină, pentru a sări mai apoi pe căpiţa de fân a bunicului. Nu stăteam locului nici o clipă, de ce am fi stat când aveam atâtea lucruri de explorat şi descoperit? Când fiecare moment era preţios pentru noi, mai ales pentru că eram împreună? Aveam chiar şi un erou preferat, pe Zorro. Aveam în noi acel spirit justiţiar de neclinitit şi o  groază de idei de pus în practică , multe planuri şi multă energie pentru a le realiza. Visam amandoi să colindăm lumea în lung şi în lat când vom creşte, că vom merge în savană să vedem tigrii şi leii , că nu vom rata nici o ocazie de a porni într-o aventura demnă de cărţile lui Jules Verne. Eram mici dar aveam întreaga lume la picioare şi înaintam fără teamă de eşec sau fără grija că ceva rău ni se poate întampla. Când eşti copil , nu cunoşti sensul cuvântului eşec, ştii doar că, dacă nu ai reuşit ceva din prima încerci până când îţi va reuşi , nici nu stai să numeri de câte ori ai încercat, nu asta conteaza ci rezultatul final.
 
Am avut o copilărie frumoasă, la care mă gandesc mereu cu drag. Însă timpul nu stă în loc pentru nimeni, nici măcar pentru cei mai zgubilitici dintre noi. Am crescut amândoi, iar drumurile noastre s-au dus în direcţii diferite, vărul meu locuind momentan în Anglia. Distanţa nu ne-a schimbat sau îndepărtat, noi am avut mereu o legătură specială, pe care nici timpul nici distanţa nu o pot rupe. E genul de conexiune pe care nu o poţi avea cu oricine şi noi am rămas mereu aproape, in ciuda distanţei. Doar e fratele pe care mi l-am dorit dintotdeauna.
 
E frumos de fiecare dată când ne revedem, deşi mi-aş dori să petrecem mai mult timp împreuna, ştiu că, va veni şi ziua în care turul acela al lumii se va înfăptui, doar nu uităm noi aşa uşor de visele copilăriei, nu?

No comments:

Post a Comment