Quo Vadis – istorie si romantism

Nu sunt neaparat un fan al cartilor clasice, insa la un moment sau altul am avut sansa de a tine in mana adevarate capodopere care mi-au ramas in suflet si pe care le-am considerat momente de referinta in devenirea mea. Una dintre lucrarile de referinta despre care vorbesc este, fara doar si poate, Quo Vadis, a lui Henrik Sienkievicz. 

Aveam, ca multi dintre noi in adolescenta - trebuie sa o recunosc - o teama preconceputa fata de cartile groase si fara dialog. Quo Vadis este una dintre ele si cu toate acestea mi-am infrant lipsa de chef si nu mi-a parut rau. O imbinare intre istorie si romantism, fara a avea pretentia ca reda istoria intocmai si o poveste de dragoste, fara a avea pretentia ca reda povestea rela a personajelor. Poate sufera uneori de melodrama sau de lipsa de realism (intr-o oarecare masura), insa nu este deranjant si cu siguranta este o lectura captivanta. Quo Vadis este povestea tanarului Vinicius, un soldat roman pagan, care se indragosteste de crestina Ligia, pe care o cunoaste in casa unui prieten. Poveste lor de dragoste trece prin momente grele dar si frumoase, iar catre final, tanarul Vinicius se converteste si el la crestinism, din dragoste pentru iubita sa. Totul in rama istorica a Romei pre-crestine, cu detalii despre modul in care erau tratati crestinii pe atunci, cu momente de violenta dar si cu scene erotice, cu descrieri ale multora dintre ritualurile romanilor in Roma lui Nero. Nu este o carte usor de citit, este de multe ori tulburatoare si zdrobitoare in detaliile sale, insa va va ramane in suflete, fara doar si poate, iar eu o am notata in caietul meu de carti.