Co-bedding sau împărţirea aceluiaşi pat este o tehnică folosită în spitale în cazurile gemenilor “livraţi” înainte de termen. În general, copiii născuţi prematur vin pe lume cu varii probleme medicale sub formă de organe vitale nedezvoltate. Practic, simt nevoia să mai stea sub cloşcă, motiv pentru care sunt băgaţi în incubatoare şi susţinuţi de nişte aparate magice care le permit să prindă destule puteri pentru a putea sparge de unii singuri coaja. Din păcate, incubatorul nu poate suplini un pântec, iar aparatele, dragostea maternă sau doar dragostea.
În multe din cazurile gemenilor născuţi prematur, unul dintre ei se dovedeşte sănătos, în timp ce celălalt întâmpină probleme în a-şi face loc în lumea asta. Tehnica împărţirii aceluiaşi pat presupune ca cei doi bebei să fie aşezaţi în acelaşi pat/incubator. Efectele? Miraculoase. Printr-un fel de minune, copilul sănătos pare să-i transmită celui bolnav, ei bine, sănătate. Nu scriu despre o excepţie, nu scriu despre câteva cazuri ivite la zeci de ani diferenţă, co-beddingul s-a dovedit o soluţie reală şi viabilă în îmbunătăţirea vizibilă a unui nou-născut cu probleme medicale. Scepticii vor un răspuns pentru că astfel de întrebări nu suportă mistere. Şi nici nu e vreun mister. Răspunsul este universal valabil şi există cam de la…Adam încoace. Vedeţi voi, se pare că bebeii de la Unitatea de Terapie Intensivă sunt stresaţi şi cred că orice internat la secţia respectivă ar fi. Astfel, al doilea bebel este perceput ca un sprijin, deodată cineva este alături de ei, intervine sentimentul de siguranţă şi de bine. Se conectează! Atât! V-am spus că e simplu, iar dacă credeţi că nu ştiaţi, vă înşelaţi, se întâmplă doar că aţi uitat.
Dacă ar fi să respect formatul acestui blog, ceea ce ar trebui să fac acum, conform celor învăţate la şcoală, este să dedic acest al treilea paragraf unei încheieri, un deznodământ, o concluzie. Mai mult decât atât, încheierea ar trebui să transmită un mesaj deştept, uşor subtil şi în acelaşi timp evident. Dar ce-aş mai putea spune după cele de mai sus? Ah, da, ar trebui să luăm lecţii de la bebeluşi.
În multe din cazurile gemenilor născuţi prematur, unul dintre ei se dovedeşte sănătos, în timp ce celălalt întâmpină probleme în a-şi face loc în lumea asta. Tehnica împărţirii aceluiaşi pat presupune ca cei doi bebei să fie aşezaţi în acelaşi pat/incubator. Efectele? Miraculoase. Printr-un fel de minune, copilul sănătos pare să-i transmită celui bolnav, ei bine, sănătate. Nu scriu despre o excepţie, nu scriu despre câteva cazuri ivite la zeci de ani diferenţă, co-beddingul s-a dovedit o soluţie reală şi viabilă în îmbunătăţirea vizibilă a unui nou-născut cu probleme medicale. Scepticii vor un răspuns pentru că astfel de întrebări nu suportă mistere. Şi nici nu e vreun mister. Răspunsul este universal valabil şi există cam de la…Adam încoace. Vedeţi voi, se pare că bebeii de la Unitatea de Terapie Intensivă sunt stresaţi şi cred că orice internat la secţia respectivă ar fi. Astfel, al doilea bebel este perceput ca un sprijin, deodată cineva este alături de ei, intervine sentimentul de siguranţă şi de bine. Se conectează! Atât! V-am spus că e simplu, iar dacă credeţi că nu ştiaţi, vă înşelaţi, se întâmplă doar că aţi uitat.
Dacă ar fi să respect formatul acestui blog, ceea ce ar trebui să fac acum, conform celor învăţate la şcoală, este să dedic acest al treilea paragraf unei încheieri, un deznodământ, o concluzie. Mai mult decât atât, încheierea ar trebui să transmită un mesaj deştept, uşor subtil şi în acelaşi timp evident. Dar ce-aş mai putea spune după cele de mai sus? Ah, da, ar trebui să luăm lecţii de la bebeluşi.
No comments:
Post a Comment