Crizele copiilor

Pana nu eram mama, nu intelegeam deloc, acele femei cu copii care urlau si se tranteau pe jos. Mi se parea umilitor rau de tot, sa ti se tranteasca odrasla pe jos, si tu sa urli ca o descreierata la ea sau si mai rau sa o lovesti. Sau mai erau mamele alea care stateau atat de calme cand le plangeau copii. De fapt acuma imi dau seama ca nu plangeau, ci mai degraba urlau. Atunci am zis ca daca voi avea vreodata un copil, am sa il bat  de o sa-i sune apa in cap daca se apuca de crize din astea. Dar nu-i asa, socoteala de acasa, nu prea se potriveste cu cea din targ!
 
Am noroc cu mandra mea. Nu prea a facut crize foarte periculoase, insa tot nu am scapat de ele. Prima oara s-a intamplat cand veneam de la cresa. Habar nu am ce s-a intamplat, nici in ziua de azi nu-mi pot explica. Pur si simplu a inceput sa planga, sa urle, sa tipe. In carucior nu voia sa stea, pe jos nu voia sa mearga, asa ca pur si simplu am luat-o in brate. Credeam ca daca o voi lua in brate se va potoli. Credeti ca s-a intamplat asa? Nu, si in bratele mele a tot plans pana am ajuns acasa. Cu greu am reusit sa o calmez. Nici acuma nu stiu daca s-a speriat de ceva, i-a fost frig, fiindca era iarna, sau efectiv a avut o criza de plans. O alta criza s-a intamplat nu demult, tot cand veneam de la cresa. A vazut la un coleg o carte, si i-a trebuit ei musai. Ca e cartea ei, ca vrea sa o duca acasa, ca o vrea neaparat. Degeaba am incercat sa-i explic faptul ca nu e cartea ei, absolut deloc, si ca am sa-i cumpar eu o carte de cum iesim din cresa. Nu a vrut sa se calmeze si pace. Parca mai rau era. Asa ca am purces spre casa, plangand urland, cu crize, nervi, draci, dat din picoare, tot tacamul. Insa nu am cedat, eram atat de calma. Nu stiu de unde aveam calmul ala.
 
Odata ajunse acasa, i-am explicat sa nu e bine ce  a facut, i-am dat vreo 2 la fund, da sunt o mama care isi mai bate din cand in cand copilul, si am pus-o la colt. Am tinut-o ceva vreme acolo, atat timp cat sa-si dea seama ca nu e bine ce a facut. Si a venit singurica la mine sa-si ceara iertare.

No comments:

Post a Comment