Termeni des folositi pe Internet si originile lor mai putin cunoscute

Cookies. De vreo doi ani incoace, toate siteurile importante pe care le accesam afiseaza un mesaj evidentiat corespunzator prin care ne anunta ca respectivul portal foloseste niste „cookies” pentru a ne asigura o experienta mai buna si mai adaptata gusturilor noastre. Originea cuvantului „cookies” e destul de incerta. Cookies-urile HTTP stocheaza datele userului care acceseaza un site mijlocind schimbul de informatii dintre un website si un browser (programul cu ajutorul caruia „rasfoim” Internetul, WWW-ul, cele mai cunoscute fiind Firefox, Chorme, Opera, Safari). Prin cookies pot fi salvate date „sensibile” precum parole, preferinte ale userului, date de logare. Folosirea acestui cuvant pentru a denumi aceste actiuni provine, se pare, de la „fortune cookies”, acele gustari unde gasim un biletel cu o predictie. Programatorii de la inceputuri trebuie sa se fi gandit la similaritatile cu prajiturele delicioase, insa asta e doar o presupozitie, nimic care sa aiba o dovada clara.
Hotmail. Acum, toata lumea utilizeaza serviciul de e-mail de la Google, sau poate de la Yahoo, insa Google e regele serviciilor moderne. Pe vremuri, cand Gmail nici macar nu exista la nivel de concept, cei de la Microsoft, care aveau intaietate in mai toate sectoarele vietii noastre, au lansat primul serviciu global de e-mail, numit Hotmail (daca toti sunt morti dupa Gmail, eu, personal, folosesc si astazi Hotmail pe care il ador pentru multe functionalitati care sunt superioare celor oferite de Gmail). Numele provine de la co-fondatorul sau,  Sabeer Bhatia, care, in goana dupa gasirea unui nume potrivit pentru noul serviciu lansat, a decis sa-l numeasca Hotmail pentru simplul fapt ca avea in compozitia sa literele HTML, un limbaj fundamental al paginilor web si al structurii lor, codului. De fapt, numele original era HoTMaiL, daca va mai aduceti aminte. Si daca tot suntem la nume, sa amintim si ca Google vine de la „googol” scris gresit, cu trimitere la cat de multa informatie putea indexa si oferi noul motor de cautare. Googol este numarul 1 urmat de 100 de zero. Spre deosebire de el, Bing nu a fost nicio greseala. Microsoft a decis ca Bing este un nume memorabil, scurt, usor de scris, imitand zgomotul auzit atunci cand ai descoperit ceva sau cand ai luat o decizie-cu trimitere poate si la sah si cronometrul care e actionat periodic de jucatori. Numele seama izbitor si cu Bingo, ceea ce se striga in general cand ceva e gasit sau realizat (in genul Evrika!).