Nu cu mult timp in urma am cunoscut niste norvegieni. A fost un moment prielnic sa imi exersez engleza. A fost foarte fain sa imi dau seama daca pot sau nu sa ma inteleg cu niste oameni straini in engleza. I-am cunoscut la o zi de nastere a unei colege de gradinita a fetitei mele. Ne-am imprieteni si au venit la noi in vizita. Le-am povestit despre tara noastra, despre familia noastra, in sine, si despre visurile noastre.
A fost o discutie atat de degajata, incat, simteam ca ii cunosc de o mie de ani. M-am simtit relaxata, in discutia cu ei, si chiar mi-a facut placere sa povestesc cu ei. Diferenta de varsta dintre noi nu e foarte mare, poate de-aia ne-am inteles si asa de bine. Mi-ar placea ca la un moment dat, sa ii vizitam si noi pe ei in Norvegia. Dar pana acolo e cale lunga. Cine stie daca se va intampla asta vreodata. Eu vreau sa cred ca da. Apoi, ne-au intors ei serviciul, si ne-au scos in oras. La MC.Donalds. Din nou, am purtat niste discutii foarte relaxante si le-a placut mult felul noastru de a fi. Cel putin asta ne-au spus. Am rams prieteni, si inca discutam pe facebook. Intr-una dintre aceste zile, una dintre fete mi-a trimis un mesaj, in care imi spunea ce bine ii pare ca ne-a cunoscut. Ce frumos am primit-o in casa noastra. I-a placut ca ne iubim mult, si ca le-am educat exemplar pe fete. Macar ca D. nu a prea vorbit in engleza.
No comments:
Post a Comment