Despre cei ce mor incet

Oamenii au foarte multe probleme in ziua de azi, ei nu stiu cum sa isi opreasca frustrarile si habar nu au sa mai fie oameni. Oamenii astia printre care ma aflu si eu, ma fac cateodata sa devin un caine gata - gata sa inhate prada, o salbaticiune care nici macar nu sta o clipa sa se gandeasca rational la ceea ce urmeaza sa faca, careia nu ii pasa de cat de mult raneste. Si nu vreau sa devin una dintre cei care mor incet deoarece oamenii astai care mor incet si li se pare ca viata dureaza o vesnicie au un trai incomod de urat.

De fiecare data cand ma gandesc la moarte imi vine sa traiesc cat mai mult, cat mai bine, sa alerg cat tine ziua de mult, sa vad tot ce se poate vedea si sa am acces la toate intamplarile posibile. cei ce mor incet zac in rutina, de aceea mor incet si nu vreau, ma lupt din rasputeri sa nu mor incet, sa nu ma prinda rutina, desi este o ironie clara, a sortii, a vietii, a rutinei, faptul ac fugi de rutina insa faptul ca fugi de ea zilnic te aduce tot in rutina. Deci este incercarea repetata de a nu repreta ceva. Jalnic….
Oricum ar fi cert este ca tendintele astea epopeice sunt to mai multe si tot mai agere iar eu as vrea sa am sansa sa devin ceva maret, sa traiesc totul la maxim. Dar ma intorc iar la bani, la incapacitatea de a experimenta deoarece trebuie sa muncesc. Cred ca este o problema generala a tinerilor din ziua de azi faptul ca trebuie sa munceasca. Din cate imi zic batranii, pe vremea lui Ceasca oamenii abvia asteptau sa lucreze, sa primeasca un loc de munca, sa poata sa aduca un banut in casa, oamenii erau programati genetic sa devina masinarii de munca, frumos implementate in fabrici, uzine, si altele.

Cred ca democratia ne-a ucis spiritul muncitoresc si acum capitalismul ne incalzeste usor spiritul aventurier. E si normal, vedem la televizor atatia magnati, atatea persoane avide sa aiba cat mai mult, oameni care castiga sute de mii de lei, intr-o singura ora, oameni care au iahturi, care se plimba cu avionul privat si dau cateva ,mii de lei pe o singura pereche de chiloti, oameni…. oameni mai frate si nu gluma.
E normal ca tinerii din ziua de azi se simt ca mor incet si se simt lasati la groapa de gunoi a societatii. Mai jalnic este atunci cand ei nu isi dau seama si mor incet, caci in cele din urma accepta toate mizeriile la care societatea ii supune. Si stai si te intrebi: ce e mai bine? sa alegi un trai simplu, decent, care sa iti asigure o paine, ori sa speri, sa tragi toata viata si sa mori incercand si sperand la mai mult?

No comments:

Post a Comment