Mituri despre steroizi

Steroizii anabolizanti sunt o copie sintetica a hormonului testosteron. Ei au fost obiectul unor dezbateri in ultimele decenii, dar si a dezinformarii. Atletii, in special culturistii, se pot simti atrasi fata de aceste medicamente pentru ca sporesc cresterea masei musculare, puterea si rezistenta.

Mit: A lua orice fel de steroizi poate duce la moarte

Realitate: Primul lucru pe care oricine trebuie sa il inteleaga este faptul ca steroizii sunt medicamente. Chiar si banala aspirina poate provoca probleme grave, daca este luata in cantitati mari. Toate medicamentele atunci cand sunt utilizate in mod abuziv au potentialul de a ucide, deci nu numai steroizii. Cu toate acestea, cand se incearca cumpararea de steroizi, este bine sa se acorde atentie sporita originalitatii produsului, puritatii si informatiilor mentionate in prospect. Respectarea cu strictete a acestor informati va reduce considerabil riscul imbolnavirii.

Mit: Steroizii sunt usor de obtinut

Realitate: O alta conceptie gresita despre steroizi este ca acestia sunt usor de obtinut. In ceea ce priveste accesibilitatea, adevarul este ca steroizii sunt substante ilegale daca sunt luate fara prescriptie medicala. Singura solutie valabila, dar nerecomandata, ramane cumpararea acestora de pe piata neagra. Insa, chiar si asa, reprezinta un risc enorm din moment ce calitatea lor poate poate fi una indoielnica.

Mit: Toti steroizii sunt pastile

Realitate: Cu privire la problema de soi, exista mai multe tipuri diferite de steroizi. Exista steroizi injectabili si steroizi care se administreaza pe cale orala. Tipul injectabil este in general mai androgen (asigura caracteristicile masculine, cum ar fi cresterea parului sau agresiunea) si mai putin daunator pentru organe, cum ar fi ficatul. Versiunile orale sunt mult mai anabolice si pot provoca mai multe efecte secundare decat cele injectabile, deoarece acestea trebuie sa fie prelucrate de catre ficat. Steroizii au proprietati diferite, astfel incat unele au tendinta de a construi masa musculara, in timp ce altele au tendinta de a creste puterea.

Let her go...

Zilele acestea a circulat pe internet o melodie interesanta de la formatia Passenger, „Let her go“. In primul rand, m-a atras vocea aparte a cantaretului britanic David Resenber, dupa care melodia frumoasa si versurile interesante. 

Ideea principala transmisa prin strofa intai este faptul ca realizezi lucrurile pe care le ai, doar atunci cand le pierzi. De exemplu, iti este dor de soare cand incepe sa ninga sau urasti drumul cand iti este dor de casa. Titlul piesei este explicat inca de la inceput: realizezi ca o iubesti in momentul cand o lasi sa plece. Si o lasi sa plece...

Si este atat de adevarat. Am ales sa studiez la o facultate departe de orasul meu, la aproximativ 650 de km departare. Doar cand am plecat de acasa mi-am dat seama cat de mult imi iubeam familia si ce bine era cu ei. Imi era dor de serile cand ne adunam impreuna si fiecare povestea experientele de peste zi sau mesele de pranz din zilele de duminica. Cateodata este important sa pleci departe de casa, pentru a te cunoaste cu adevarat pe tine insuti, sa stii cine esti tu, sa te realizezi profesional. Dar niciodata nu trebuie sa uiti de unde ai plecat si persoanele care te-au ajutat sa fii cine esti...experientele care te-au format si care te-au modelat.

Recomandabil este sa ne bucuram pe fiecare aspect al vietii noastre, oricat de marunt ar fi. S-ar putea sa vina ziua cand vei tanji sa il ai, dar din pacate va fi prea tarziu…

Cum sa alegi adidasii ideali

Atunci cand te afli intr-un magazin de haine si incaltaminte sport, orice pereche probezi ti se pare ideala. E de inteles, mai ales daca treci de la tocurile de 10 sau chiar de 12 centimetri pe care ai stat cocotata o zi intreaga! Cu toate acestea, nu intotdeauna adidasii iti vin manusa. Dar asta nu o vei observa decat dupa cateva zile, la capatul carora vei sfarsi cu degetele vinete, sfaramate, insangerate…, cu bataturi deasupra calcaiului si multe alte dezavantaje pe care cu siguranta nu ti le doresti… Asa ca, iata cateva indicatii despre cum sa iti cumperi perechea ideala de incaltaminte, odata intrata la sectiunea adidasi dama.
 

• In primul rand, daca nu ai un stil de viata riscant, cu catarari si excursii pe suprafete dure, ai nevoie doar de o pereche de adidasi pentru strada – asfalt, pavaj – in general suprafete usor neregulate. Talpa acestui tip de pantofi sport va fi flexibila, facuta sa redea stabilitatea piciorului la trecerea de la un tip de suprafata la altul.
   
• Atentie la numar! Principalii producatori de echipament sportiv produc incaltaminte cu jumatati si chiar sferturi de numar. Asa ca inainte sa te decizi sa cumperi un 38 (care iti va tine piciorul ca intr-o menghina) sau un 39 (care iti va lasa mai multa lejeritate decat ai avea nevoie si care iti va impinge piciorul catre in fata in timpul mersului sau alergatului), afla cum iti vin si fractiile de numar. Incaltamintea sport are calapoade foarte diferite si este important sa gasesti numarul ce ti se potriveste perfect, dar si calapodul potrivit formei piciorului tau.
   
• Momentul cel mai potrivit din zi pentru probarea unei noi perechi de incaltaminte este la finele zilei, atunci cand piciorul in general este usor umflat. In acest fel vei evita cu siguranta sa iti cumperi un numar mai mic.

Ochii care nu se vad…

Am o prietena care si-a facut din telefon cel mai bun prieten… Fie ca este la serviciu, la o intalnire importanta, la petreceri, la biserica, la un eveniment, la baie sau in pat… telefonul este mereu acolo. Si asta pentru ca telefonul este singura legatura cu cel drag, cel de care o despart mult prea multi kilometri. De acest preambul? Pentru ca ma gandesc la idea unei relatii la distanta. Este ea sortita sa se destrame mai repede decat o relatie obisnuita in care te vezi ori de cate ori vrei cu cel drag? Sau este o relatie la distanta menita sa aduca celor doi parteneri mai multe momente de pasiune si dragoste decat una in care cei doi au tot timpul din lume sa se plictiseasca de ei insisi si de ceea ce traiesc impreuna?

Desi relatiile la distanta vin adesea la pachet cu prea multe momente de durere, cu nopti de singuratate, dar si cu facturi uriase la telefon si kilometri intregi parcursi periodic, nu exista nicio dovada ca acest gen de relatii s-ar destrama mai repede decat cele traditionale. Comunicarea este cea care, paradoxal, tine impreuna cuplurile aflate intr-o relatie la distanta… Si asta pentru ca ea trebuie sa fie mult mai concentrata. Si nu vorbesc doar de comunicarea verbala. Comunicarea non verbala este la fel de importanta intr-o relatie la distanta, cei doi parteneri ajungand sa isi cunoasca reciproc starile numai din tonul vocii, sau din reactii.

De asemenea, gradul de intimitate dintre cei doi iubiti poate fi extrem de ridicat, chiar daca relatia se desfasoara in cea mai mare parte a ei la telefon, sau prin intermediul web camului. Este de ajuns ca cei doi sa se cunoasca foarte bine, sa poata discuta despre orice si sa poata sa isi creeze unul altuia momente de fericire.

Singura problema a unei relatii la distanta ramane cea legata de fidelitate. Iar aceasta va trebui rezolvata intre cei doi, fiind un aspect extrem de delicat si in stransa legatura cu gradul de incredere existent in cuplu. Increderea inseamna de multe ori sa depasesti faza de control asupra vietii celuilalt si sa realizezi ca este in aceasta relatie pentru ca asta este ceea ce vrea.

Trusa medicala - echipamente de prim ajutor la indemana

Primul ajutor este un tip de tratament care poate fi administrat imediat. In unele situatii, cum ar fi in cazul leziunilor majore, primul ajutor actioneaza numai ca tratament initial, care va fi urmat in profunzime de ingrijiri medicale de specialitate. In alte cazuri, totusi, administrarea primului ajutor este singurul lucru necesar. Din moment ce o gama larga de probleme poate fi rezolvata astfel, exista numeroase tipuri de echipamente de prim ajutor care sa vina in ajutor, inclusiv bandaje, tampoane cu alcool si aplicatoare de vata .

RCP, un acronim pentru resuscitare cardiopulmonara, se refera la o tehnica de prim ajutor utilizata pentru a restabili respiratia unei persoane si pentru a-i trezi constiinta. Acest lucru se face de cele mai multe ori prin respiratie gura la gura asupra victimei. O parte din echipamentul de prim ajutor - care este frecvent utilizat in timpul acestei proceduri - este o masca RCP. Acest lucru inlocuieste procedura clasica pentru a se evita contactul si trasmiterea de posibili virusi de la o persoana la alta.

Juliturile si alte tipuri de rani sunt adesea abordate cu echipamente de prim ajutor, cum ar fi bandajele si tifonul. Un kit de prim ajutor aprovizionat in mod corespunzator este de natura sa aiba o mare varietate de bandaje. Acestea, in general, vin in diferite marimi si forme. Diversele tipuri includ bandaje pentru genunchi si coate, bandaje si pansamente pentru rani de dimensiuni mai mari, pentru varful degetelor etc. Tifonul care este, de asemenea, frecvent intalnit in trusele de prim ajutor, este un alt material folosit pentru a bandaja anumite rani, ca arsurile. Deoarece tifonul nu este, in mod normal, auto-adeziv, alte echipamente de prim ajutor sunt necesare pentru a-l fixa. Acest lucru poate include ace de siguranta sau plasturi.

Inainte de acoperirea ranilor, este adesea necesar sa se aplice si alte articole. De exemplu, o rana ar putea avea nevoie sa fie curatata cu tampoane cu alcool. Arsurile pot necesita utilizarea unui pachet care sa raceasca zona afectata. Unguentul antiseptic sau un antibiotic pot fi, de asemenea, necesare pentru a le adauga. Atunci cand o alta persoana pune astfel de produse pe o rana, ea este sfatuita sa utilizeze bumbac sau aplicatoare si manusi cu varf din bumbac, care ar trebui sa fie parte a unui kit de prim ajutor .

Foarfecile si pensetele sunt, de asemenea, piese comune ale echipamentelor de prim ajutor. Foarfecile pot fi necesare pentru a taia materiale de prim ajutor, cum ar fi tifonul sau pentru a reduce materialul care acopera sau blocheaza o rana. Pensetele sunt adesea folosite pentru a extrage elementele care pot fi depuse la nivelul pielii, cum ar fi aschiile de lemn sau cioburile de sticla.

Medicamentele antialgice si termometre sunt incluse si ele in trusele de prim ajutor. In multe cazuri, termometrele sunt proiectate pentru o singura utilizare. Daca exista rani care implica durere mai mare, poate fi necesar folosirea de medicamente antialgice (contra durerii).

Oracolul, caietul copilariei

Cine nu a avut asa ceva in scoala? Eu am avut si l-am pastrat cu sfintenie. Imi placea sa descopar raspunsul la intrebarile din acel caiet. Doar ca nu toata lumea oferea raspunsuri sincere. Majoritatea se luau unii dupa ceilalti. Dar tot era frumos. Nu stiu azi, ce am facut cu el, de ce nu-l mai gasesc. Cu siguranta, l-am pierdut, desi era un caiet mare studentesc.

Eu am raspandit caietul acesla doar prin clasa mea. Insa alte colege, l-au raspandit prin tot liceul sau toata scoala generala. Imi placea atat de mult sa vad ce mesaje mi-au lasat colegii. Macar imi faceam o idee daca merita sa ne intelegem sau nu. Plus ca mai scriau si tot felul de poezii, care mai de care mai frumoase. Tin minte, ca se indoia coltul paginii, si scria fiecare ceva care ar fi trebuit sa fie secret. Insa cu siguranta, toata lumea citea ce scrie pe acolo. Si eu asa faceam cand primeam vreun oracol de la vreo colega. Tare mi-ar placea ca la intalnirea de zece ani, sa aduca cineva vreun oracol de pe vremea aceea. Dar nu stiu daca mai are cineva asa ceva.

Balastul – o solutie pentru drumuri si sosele

Balastul – unul dintre cele mai cautate materiale de constructii - este o solutie optima in multe situatii legate de domeniul constructiilor. Desigur, balastul se intrebuinteaza cel mai adesea la prepararea betonului, amestecat cu pietris, insa este foarte populara si utilizarea sa ca solutie pentru sosele sau drumuri private. 

Pentru ca solutia asfaltarii unui drum este una extrem de costisitoare, iar cea a betonarii unui drum nu este indicata, din prisma unor eventuale sapaturi care ar putea interveni in timp, a devenit deja o obisnuinta sa se apeleze la pietruirea strazilor, drumurilor de acces si a soseselor cu balast, mai ales daca este vorba de drumuri private, asupra carora primaria locala nu are niciun drept, dar nici vreo obligatie. Procedura este una extrem de simpla: balastul poate fi gasit de vanzare la balastierele din jurul oraselor, dar poate fi obtinut si din alte surse: persoane particulare, persoane fizice autorizate sau depozite de materiale de constructii, Nu trebuie decat sa cauti pe Google celebra formula vand balast, si aproximativ 500.000 de rezultate ce raspund cautarii tale te vor ajuta sa gasesti solutia cea mai buna pentru tine. Ia in considerare intotdeauna calitatea balastului pe care intentionezi sa il cumperi, marimea sa (adecvata situatiei in care vrei sa folosesti pietrisul), pretul dar si seriozitatea firmei cu care ai de gand sa lucrezi. Nu uita sa negociezi, caci la cantitati mari de material cumparate firmele pot oferi in mai toate cazurile un discount. 

Daca, de pilda, intentionezi sa pietruiesti un drum privat – o strada dintr-o zona noua de case – evident, vei imparti costurile lucrarii cu ceilalti rezidenti ai strazii respective. Firma de la care cumperi balastul va veni cu o masina si il va turna, dar tine cont ca – pentru ca strada sa fie circulabila – vei avea nevoie si de un utilaj care sa preseze pietrisul – un compactor. Atunci cand calculezi bugetul pentru acest demers ia in considerare si pretul pentru acest ultim pas.

Mancarea sanatoasa

Cica acuma a aparut mancarea raw. Pe bune ca eu chiar nu stiam ce inseamana asta. Si pentru cei mai inculti, asa ca mine, mancarea raw, inseamna mancare cruda. Care se zice ca e sanatoasa. O fi, insa nu pentru mine. Stiu ca sotia lui Andi Moisescu e cu astfel de mancaruri. Eu cand am auzit-o prima oara vorbind despre asta, habar nu aveam la ce se referea si cand am vazut si cum arata, pe loc mi-a trecut foamea. Si cand te gandesti ca sunt multi din astia. La noi spiritul de turma e in floare. Daca unul manaca nush ce chestie, care vezi doamne e benefica, si ii mai face si reclama, toata lumea se ia dupa ea.

Numai ca se pare ca mancarea asta raw, nu e chiar atata de sanatoasa. In primul rand pentru ca din cate am inteles nu prea contine carne. Si nu e tocmai ok treaba asta pentru femeile insarcinate si pentru bebelusi. Am vazut asta la televizor. Si vai cum vorbea o desteapta care si-a facut blog fix despre cum sa iti prepari mancarea raw. Sa va mai spun ca acuma regreta, fiindca ea se imbolnavise, si copilul ei, nu era hranit suficient de bine? Eu chiar nu as incerca. Din cate stiu si sushi e tot mancare cruda, dar nici din aia nu am incercat. Si nici nu ma tenteaza, la o adica. Eu sunt cu ale mele, focul, ulei si o oala. Si ma descurc. Din punctul meu de vedere mancarea sanatoasa inseamna, mancarea de la tarani. Aia netratata cu tot felul de chimicale si produse care sa le ajute sa creasca.  Asa ca din cand in cand imi mai fac si eu cate o salata, dar musai sa pun si ceva carnita in ea ca altfel nu mere. Si telemea si branza. Mmmmmmm, un adevarat deliciu.

Craciunul in familie

Cred ca cea mai asteptata sarbatoare de peste an este Craciunul. De catre copii in mod evident. Si daca stau bine sa ma gandesc si mie imi place. Poate pentru ca eu mereu am asociat Craciunul cu o sarbatoare a familiei. E asa frumos sa stai impreuna cu familia la masa si sa iti amintesti momentele frumoase de peste an.

In copilarie asteptam cu nerbadare vacanta de Craciun, cu predilectie pe Mos Craciun. Asteptam Ajunul Craciunui cu atata nerabdare si verificam din 5 in 5 minute daca ne-am primit cadourile. Cu siguranta si voi va amintiti mirosurile care va stimulau organele olfactive. Toata casa mirosea a cozonac, a prajituri. Iar eu cu fratele meu, intotdeauna fugeam la mama in bucatarie si o rugam sa ne lasa sa-i curatam noi oala de crema. Mama saraca mereu era nervoasa, fiindca trebuia sa stea in bucatarie pana isi termina treaba. Noi nu aveam alta sarcina decat sa impodobim bradul impreuna cu tata. Si era asa de fain, cand vedeam bradul terminat. Cat ne mai mandream cu el. Apoi asteptam sa vina dupa masa sa mergem la colindat. Normal ca pe vrema aia mergeam pe bani. Intre vecini nu prea mergea, ca nu faceam multi bani .Dar cand mergeam la tara. Acolo era bucurie. De fiecare data cand veneam acasa de la tara imi cumparam cate o haina noua.
    

Si acum pentru mine Craciunul inseamna familie. Toti impodobim bradul, si toti ne ajutam cu ceva. Doar ca acuma noi avem si sarcina de a-i urmari reactia picei cand vede cadoul de la Mos Craciun. Si e amuzant rau.

Quo Vadis – istorie si romantism

Nu sunt neaparat un fan al cartilor clasice, insa la un moment sau altul am avut sansa de a tine in mana adevarate capodopere care mi-au ramas in suflet si pe care le-am considerat momente de referinta in devenirea mea. Una dintre lucrarile de referinta despre care vorbesc este, fara doar si poate, Quo Vadis, a lui Henrik Sienkievicz. 

Aveam, ca multi dintre noi in adolescenta - trebuie sa o recunosc - o teama preconceputa fata de cartile groase si fara dialog. Quo Vadis este una dintre ele si cu toate acestea mi-am infrant lipsa de chef si nu mi-a parut rau. O imbinare intre istorie si romantism, fara a avea pretentia ca reda istoria intocmai si o poveste de dragoste, fara a avea pretentia ca reda povestea rela a personajelor. Poate sufera uneori de melodrama sau de lipsa de realism (intr-o oarecare masura), insa nu este deranjant si cu siguranta este o lectura captivanta. Quo Vadis este povestea tanarului Vinicius, un soldat roman pagan, care se indragosteste de crestina Ligia, pe care o cunoaste in casa unui prieten. Poveste lor de dragoste trece prin momente grele dar si frumoase, iar catre final, tanarul Vinicius se converteste si el la crestinism, din dragoste pentru iubita sa. Totul in rama istorica a Romei pre-crestine, cu detalii despre modul in care erau tratati crestinii pe atunci, cu momente de violenta dar si cu scene erotice, cu descrieri ale multora dintre ritualurile romanilor in Roma lui Nero. Nu este o carte usor de citit, este de multe ori tulburatoare si zdrobitoare in detaliile sale, insa va va ramane in suflete, fara doar si poate, iar eu o am notata in caietul meu de carti.

Catastrofe naturale

De multe ori cand vad la televizor ce se intampla prin lume din cauza vremii nefaste, ma bucur ca stau in Romania. Desi se pare ca nici aici nu mai esti in siguranta, asa cum erai candva. Acuma ploile vin din senin, dureaza maxim 30 de minute si distrig tot in calea lor. Si daca nu ar fi insotite si de tunete si fulgere puternice ar fi bine, dar cand mai auzi  ca a traznit casa unui om si i-a distrus aparatele electrocasnice, parca te ingrozesti.
 

Am vazut ca incep sa se formeze si la noi mici tornade. Pai doar asta ne mai lipsea, fiindca in rest le aveam pe toate. Eu una, nu as sti cum sa reactionez daca m-ar prinde o vreme din asta pe afara. Cred ca m-as panica. Si oricum nu cred ca suntem pregatiti pentru tornade. Macar americanii au locuri special amenajate pentru tornade, dar la noi nu exista asa ceva. Ma bucur insa ca nu prea sunt cutremure de intensitate maxima. Fiindca ar fi jale. Cum majoritatea cladirilor stau sa cada, cred ca mai mult de jumatate din cladirile din tara noastra, nu ar mai exista. Nu imi amintesc nimic despre cutremurul din 77, fiindca inca nu eram pe lume, dar din ce am vazut pe la televizor, a fost destul de puternic. Inca un cutremur ca asta si jumatate din Romania nu va mai exista pe harta.
 

Si un lucru pe care cu siguranta, noi nu il avem e, taifunul. Care din cate stiu eu si asta face ravagii destul de mari. Macar atata. Mie oricum mi-e teama de ploile astea cu tunete si fulgere daramite de un taifun de vreo 8 metri. As lesina instant.

Optimizarea pentru motoarele de cautare - un atu indispensabil

Intr-o lume in care internetul deschide optiuni nelimitate, continutul – desi important - nu mai este totul. La fel cum nu mai este suficient sa crezi ca daca ti-a inscris site-ul pe un motor de cautare, te vei pozitiona intre primele rezultate ale cautarilor si ca vei avea imediat parte de trafic. 

Ceva absolut indispensabil pentru ca un site sau blog sa aiba succes este procesul de optimizare pentru motoarele de cautare, un proces care se realizeaza si se perfectioneaza continuu. Evident ca - desi munca de SEO va face tot posibilul pentru ca un site sa obtina cea mai buna clasare in lista returnata de motoarele de cautare la cautarea dupa cuvinte cheie - este esential ca atunci cand ajung in pagina, vizitatorii sa aiba parte si de un continut real si care sa corespunda nevoilor lor. Optimizarea pentru motoarele de cautare se poate face, fie in interiorul site-ului, prin inserarea de cuvinte cheie in continut, dar si prin editatea corecta a tag-urilor title sau meta keywords, fie la nivel extern, prin linkuri pe diverse bloguri sau site-uri. Cele mai importante linkuri sunt cele Dofollow, inserate pe bloguri cu autoritate. Aceasta este modalitatea prin care un site sau blog primeste un Page Rank mai mare de la Google. Fiecare aspect legat de continutul site-ului, ponind de la titlurile paginilor si terminand cu cuvintele cheie este esential pentru ca site-ul tau sa se pozitioneze cat mai sus in rezultatele cautarilor. Si evident, aceasta este o munca ce nu se termina niciodata, pentru ca site-ul trebuie adaptat tot timpul noilor algoritmi de cautare pe care Google ii impune.

Este mai mult decat clar ca, pentru ca un site gandit ca un business sa functioneze si sa beneficieze de un trafic cat mai mare, este nevoie de optimizare pentru motoarele de cautare. Cu toate acestea, mare atentie la firmele de SEO care pentru a castiga un Page Rank cat mai bun pentru un site, sacrifica intrutotul continutul acestuia. Continutul este important, chiar daca el trebuie optimizat!

Trecerea timpului

Pana nu m-am maturizat, nu mi-am dat seama cum trece timpul. Cat de repede. Ma stiam bucura fara nici o grija de orice lucru marunt, fara sa ma gandesc ca poate nu am sa mai gasesc nicioodata bucuria aceea. Acuma vad acelasi lucru in ochii fetitei mele. Se bucura de orice lucru marunt, si nu isi da seama ca maine, poate lucrul acela nu va mai fi. Si e bine asa. E o dulcica sa vezi cum se bucura de orice moment al zilei, de orice cuvant zis de mama sau de tata.
 

Imi amintesc cat de mult asteptam eu sa ajung la 14 ani, sa-mi fac si eu buletinul, sa intru in randul adolescentilor. Nu stiam ce ma asteapta. Odata cu buletinul au inceput si responsabilitatile mele. Apoi, abia am asteptat sa fac 18 ani, sa fiu majora, sa imi pot lua carnetul de sofer. Nici in ziua de azi nu mi l-am mai facut, insa m-am bucurat din plin de viata de liceu. Si ce sa mai, am asteptat parca si mai tare sa fac 20 de ani, sa-mi schimb prefixul. Habar nu aveam ce imi doream. Azi, imi doresc sa am din nou 14 ani, si sa nu imi doresc nimic din cele scrise mai sus.
 

Poate doar sa opresc o perioada timpul, sa retraiesc de cateva ori un moment de fericire si apoi sa pornesc timpul din nou. Cand suntem copii nu ne dam seama ca timpul face parte din noi, e esenta care ne face sa ne dorim mai mult. Poate daca ar trebui sa retraiesc o scena la infinit, as putea aprecia ce am azi mult mai mult. Apreciez si azi ce am, dar parca mi-as dori din nou sa fiu copil, sa nu ma mai intereseze ce facturi am de platit, rata la casa, mancarea ce trebuie sa o gatesc si cate si mai cate.

Portalurile web - ce sunt de fapt?

Ce sunt portalurile web? Sunt site-uri web cu o structura si complexitate mai mare, care ofera o gama larga de servicii, o mai mare varietate de continut si link-uri catre alte site-uri. Portalurile web ajuta la structurarea accesului la informatiile gasite pe internet. Mult mai mult decat un motor de cautare simplu, acesta include, de obicei, accesul personalizat la date, cum ar fi rapoarte de stoc, stiri locale, regionale si nationale, precum si servicii de e-mail. Cele mai multe dintre portalurile bine-cunoscute sunt de obicei identificate ca motoare de cautare, desi acestea ofera mult mai mult decat capacitatea de a cauta pe Internet.

Structura unui portal web

- front-end - adica interfata, folosita de utilizatori si clienti

- back-end - adica tot ceea ce tine de administrarea site-ului

Tipuri de portaluri web

Cand vine vorba de clasificarea lor, se pot distinge doua mari tipuri de portaluri web:

- orizontale - sunt cele care acopera mai multe domenii. Pot fi folosite si ca o platforma pentru mai multe companii din acelasi sector economic.

- verticale - care acopera o singura zona functionala. Este, de fapt, punctul de intrare pe piata specifica. Portalul de informatii vertical (adesea numit si VIP) furnizeaza stiri, publicatii digitale, capabilitati, comert electronic etc. In plus fata de VIP-urile traditionale, exista si VIP-urile multimedia care furnizeaza aplicatii dinamice. Astfel, se realizeaza crearea de retele de socializare, blogging-ul etc.

Tipuri secundare de portaluri web:

- regional - prezinta informatii din anumite regiuni geografice

- portal stiri - prezinta stiri din diverse domenii si informeaza cu privire la noutatile de peste zi.

- corporativ - portal intern pentru o anumita companie

- guvernamental - pentru institutiile guvernamentale, documente, programe etc

- sportiv - reda informatii despre un anumit sport in parte, sau despre mai multe.

- alte portaluri specifice unui anumit domeniu.

Totusi, pentru ca un portal sa fie calitativ, trebuie sa aiba un meniu structurat pe mai multe nivele, conturi de utilizatori, mod de login, motoare de cautare etc.

Crizele copiilor

Pana nu eram mama, nu intelegeam deloc, acele femei cu copii care urlau si se tranteau pe jos. Mi se parea umilitor rau de tot, sa ti se tranteasca odrasla pe jos, si tu sa urli ca o descreierata la ea sau si mai rau sa o lovesti. Sau mai erau mamele alea care stateau atat de calme cand le plangeau copii. De fapt acuma imi dau seama ca nu plangeau, ci mai degraba urlau. Atunci am zis ca daca voi avea vreodata un copil, am sa il bat  de o sa-i sune apa in cap daca se apuca de crize din astea. Dar nu-i asa, socoteala de acasa, nu prea se potriveste cu cea din targ!
 

Am noroc cu mandra mea. Nu prea a facut crize foarte periculoase, insa tot nu am scapat de ele. Prima oara s-a intamplat cand veneam de la cresa. Habar nu am ce s-a intamplat, nici in ziua de azi nu-mi pot explica. Pur si simplu a inceput sa planga, sa urle, sa tipe. In carucior nu voia sa stea, pe jos nu voia sa mearga, asa ca pur si simplu am luat-o in brate. Credeam ca daca o voi lua in brate se va potoli. Credeti ca s-a intamplat asa? Nu, si in bratele mele a tot plans pana am ajuns acasa. Cu greu am reusit sa o calmez. Nici acuma nu stiu daca s-a speriat de ceva, i-a fost frig, fiindca era iarna, sau efectiv a avut o criza de plans. O alta criza s-a intamplat nu demult, tot cand veneam de la cresa. A vazut la un coleg o carte, si i-a trebuit ei musai. Ca e cartea ei, ca vrea sa o duca acasa, ca o vrea neaparat. Degeaba am incercat sa-i explic faptul ca nu e cartea ei, absolut deloc, si ca am sa-i cumpar eu o carte de cum iesim din cresa. Nu a vrut sa se calmeze si pace. Parca mai rau era. Asa ca am purces spre casa, plangand urland, cu crize, nervi, draci, dat din picoare, tot tacamul. Insa nu am cedat, eram atat de calma. Nu stiu de unde aveam calmul ala.
 

Odata ajunse acasa, i-am explicat sa nu e bine ce  a facut, i-am dat vreo 2 la fund, da sunt o mama care isi mai bate din cand in cand copilul, si am pus-o la colt. Am tinut-o ceva vreme acolo, atat timp cat sa-si dea seama ca nu e bine ce a facut. Si a venit singurica la mine sa-si ceara iertare.

Educatia dincolo de bani

Cand aud de copii care si-au luat carnetul auto pentru ca taticul a avut grija sa-i dea cui trebuie atentia ceruta, imi vine sa urlu. Mai mult, imi vine sa ma duc la usa acestor parinti si sa ii intreb: nu crezi ca poate ai platit chiar moartea copilului tau? Nu inteleg cum poti, ca parinte, sa faci una ca asta. Nu vorbim despre orice fel de diploma de facultate, pe care tu ca parinte, putred de bogat, o vrei inramata frumos si pusa pe peretele biroului tau de director, singurul ei rol fiind acela de a obtine niste oooo-uri si niste felicitari din partea celor ca tine care iti calca pragul. 

Nu, nu vorbim de orice diploma, pe care oricum nu inteleg de ce ai cumpara-o; vorbim de un carnet de sofer, care nu inseamna numai un plastic ce atesta o abilitate de-a copilului tau, ci inseamna ca plodul tau are, odata cu acest carnet, voie sa iasa pe strada, sa conduca o masina si, nu-i asa, sa calce vreo cativa oameni. Ca deh, chiar daca s-ar intampla asta, taticul ar avea grija sa rezolve situatia. Dar v-ati intrebat vreodata, dragi parinti cu bani, cumparatori de titulaturi, ce veti face daca “situatia” nu poate fi rezolvata pentru copilul dumneavoastra? Nu ar fi mai usor si mult mai ieftin daca i-ati spune copilului sa invete, sa isi ia pe merit acel permis de sofer? In loc sa ii spuneti ca “rezolvati situatia”, de ce nu ii cereti lui sa rezolve niste chestionare auto, de exemplu. Nu ar fi mai onorabil pentru dumneavoastra ca parinte sa ii cumparati carti sau sa ii gasiti surse de invatare? Un singur click pe drpciv si gata, are acolo toata informatia de care are nevoie. Si ca sa va asigurati ca veti avea acasa un viitor sofer, puteti sa il ajutati in procesul de invatare, ca doar ma gandesc ca sunteti sofer de ani buni si puteti chiar sa faceti impreuna chestionare. 

Asta inseamna sa fiti alaturi de copil; invatati-l sa pescuiasca, cum spune o vorba celebra, pentru ca nu se stie niciodata cand nu o veti mai putea face in locul lui.

Cum faci fata stresului zilnic?

Chiar daca nu vrem sa recunoastem, stresul face parte din viata noastra. Am ajuns sa ne stresam din orice chestie care ne-ar putea afecta intr-un mod sau altul. Recunosc, ca eu ma stresez din orice motiv banal. Si nu e ok, ba din contra e chiar foarte rau. Asa ca in ultima vreme incerc sa nu ma mai las afectata de nicio problema care nu tine de mine. Genul acela de problema pe care nu poti sa o rezolvi tu, dar oarecum esti implicat in problema aia.
 

Cand sunt stresata, fumez. Rau, foarte rau. Dar mai ma si plimb sau citesc. Insa de cele mai multe ori fumez. Fumatul pentru a ma elibera de stres, am impresia ca e mai nociv ca stresul in sine. De cele mai multe ori prefer sa ies afara, sau sa ma uit la TV, in loc sa fumez tigara dupa tigara. Plimbatul ma ajuta sa imi eliberez gandurile. De obicei cand ma plimb, mai intu in cate un magazin sa imi mai clatesc ochii. Nu intotdeauna si cumpar ceva. De citit citesc rar, mai mult citesc reviste. Da stiu, urat din partea mea. Cartile nu ma prea atrag. Citesc doar daca vad o carte care mi se pare interesanta. Oricum ar fi nu am mai lasat stresul sa ma domine in ultima vreme. Cand fiica mea nu e la cresa, iar eu sunt super mega stresata, aleg sa imi petrec timpul cu ea. Mor dupa ea, cand imi spune ca ma iubeste. Credeti-ma pe cuvant ca imi trece si cea mai mica urma de stres.

Mituri din primul trimestru de sarcina

Cu totii avem prieteni sau prietene care ne impartasesc anumite idei pe care le au in privinta sacinii, mai ales asupra simptomelor resimtite in primul trimestru de sarcina. Adeseori, acestea fie nu au copii, fie au reprezentat un caz izolat in care au avut anumite probleme si cauta metode de a le generaliza. Cu toate acestea, exista multe mituri legate de simptomele de sarcina in primul trimestru, iar cele mai comune sunt:

1. Greturile de dimineata

Greturile de dimineata reprezinta, spre uimirea voastra, un mit. Intr-adevar, starile de greata apar de-a lungul intregii zile, in toate cele trei luni din primul trimestru de sarcina, dar multe femei tind sa se victimizeze si spun ca au varsaturi destul de des. Cu toate acestea, conform studiilor, aproximativ 1% dintre femei trec prin experienta unor varsaturi in sarcina in primul trimestru.

Denumirea „greturile de dimineata” ne face sa credem ca vom avea varsaturi in aceasta perioada a zilei si, mai mult decat atat, ele dureaza, de fapt, toata ziua, in primul trimestru de sarcina. Totodata, peste 25% dintre femeile insarcinate nu trec prin experienta nici unui simptom de acest gen la inceputul sarcinii. Pe siteul 7 pitici, exista descrise o serie intreaga de probleme si neplaceri ale sarcinii : http://www.7p.ro/default.aspx?PageID=320.

2. Trebuie sa mananci pentru doua persoane

Multe femei insarcinate fac greseala de a manca foarte mult, mai ales in primul trimestru de sarcina. Atunci cand ele afla vestea cea mare, cred ca, incepand de atunci, pot consuma orice aliment doresc, indiferent de cantitate. De fapt, lucrurile sunt departe de a fi efectuate adecvat. Sarcina in primul trimestru nu ar trebui sa insemne o ingrasare rapida, ci o crestere in greutate de maximum 2 – 3 kilograme.

Cel mai important lucru este sa mananci atunci cand iti este foame. Nu consuma alimente doar ca tu crezi ca trebuie sa mananci pentru doua persoane. Cu cat pui mai multa greutate in primul trimestru de sarcina, cu atat cresc sansele de a dezvolta anumite probleme de sanatate. Totodata, consuma, pe cat posibil, doar alimente sanatoase, cum ar fi fructe si legume.

3. Bucurie si fericire

Multe femei cred ca sunt singurele care nu s-au simtit prea fericite odata ce au aflat ca sunt insarcinate. Acest lucru este adevarat chiar si printre femeile care au incercat o perioada lunga de timp sa ramana insarcinate, dezvoltand, uneori, chiar si sentimente de frica si inutilitate.

Adeseori, se intampla ca femeile care raman insarcinate sa realizeze, literalmente, ca se afla in primul trimestru de sarcina si ca doresc sa renunte, deoarece acest lucru reprezinta o schimbare majora a vietii, pe care ele nu sunt pregatite sa o faca. Ea a crezut, inainte de a ramane insarcinata, ca va fi extrem de fericita si bucuroasa odata cu inceperea dezvoltarii noului copil, dar emotiile pun stapanire atat pe ea, cat si pe tata (o explicatie foarte buna din punct de vedere psihologic al anxietatii prenatale si a celei generalizate gasiti aici). Dar, din fericire, majoritatea femeilor spun ca, odata cu trecerea timpului, ele se simt mai bine, acest lucru incepand atunci cand primul trimestru de sarcina ia sfarsit. De obicei, ele vor incepe sa fie mai relaxate, fiind constiente de calatoria lunga, dar, totusi, frumoasa, pe care urmeaza sa o aiba.

Mai mult decât un frate

De mică mi-am dorit să am un frate..Din păcate însă barza m-a adus doar pe mine.     Cred ca am fost mai greu de cărat, având 3 kg jumătate, şi şi-a spus că nu se mai întoarce a doua oară în familia noastra.Din fericire pentru mine, am avut norocul să am un văr de o vârstă apropiată. Am fost parcă “veniţi cu aceeasi barză” pentru că eram de nedespărţit, încă de mici. Îi terorizam pe bunici în vacanţele de vară, pentru că veneam amândoi la pachet, niciodată separat şi bineînţeles că eram puşi pe năzbâtii. Mâncam în podul casei, în copaci, în căruţa bunicului, rareori la masă, dându-i bătăi de cap bunicii.Nu exista nici un colţişor necercetat ,în toata curtea şi nici un lucru prea greu, sau de nerealizat. Ne urcam, fără nici un pic de teamă până în vârful gutuiului din grădină, pentru a sări mai apoi pe căpiţa de fân a bunicului. Nu stăteam locului nici o clipă, de ce am fi stat când aveam atâtea lucruri de explorat şi descoperit? Când fiecare moment era preţios pentru noi, mai ales pentru că eram împreună? Aveam chiar şi un erou preferat, pe Zorro. Aveam în noi acel spirit justiţiar de neclinitit şi o  groază de idei de pus în practică , multe planuri şi multă energie pentru a le realiza. Visam amandoi să colindăm lumea în lung şi în lat când vom creşte, că vom merge în savană să vedem tigrii şi leii , că nu vom rata nici o ocazie de a porni într-o aventura demnă de cărţile lui Jules Verne. Eram mici dar aveam întreaga lume la picioare şi înaintam fără teamă de eşec sau fără grija că ceva rău ni se poate întampla. Când eşti copil , nu cunoşti sensul cuvântului eşec, ştii doar că, dacă nu ai reuşit ceva din prima încerci până când îţi va reuşi , nici nu stai să numeri de câte ori ai încercat, nu asta conteaza ci rezultatul final.
 

Am avut o copilărie frumoasă, la care mă gandesc mereu cu drag. Însă timpul nu stă în loc pentru nimeni, nici măcar pentru cei mai zgubilitici dintre noi. Am crescut amândoi, iar drumurile noastre s-au dus în direcţii diferite, vărul meu locuind momentan în Anglia. Distanţa nu ne-a schimbat sau îndepărtat, noi am avut mereu o legătură specială, pe care nici timpul nici distanţa nu o pot rupe. E genul de conexiune pe care nu o poţi avea cu oricine şi noi am rămas mereu aproape, in ciuda distanţei. Doar e fratele pe care mi l-am dorit dintotdeauna.
 

E frumos de fiecare dată când ne revedem, deşi mi-aş dori să petrecem mai mult timp împreuna, ştiu că, va veni şi ziua în care turul acela al lumii se va înfăptui, doar nu uităm noi aşa uşor de visele copilăriei, nu?

7 pasi spre o viaţă relaxantă şi liniştită

Cu toţii ne dorim o viaţă lipsită de stres, de griji, probleme şi neajunsuri.Viata e exact asa cum ţi-o construieşti.Trebuie să ai o fundatie solidă de la care să porneşti iar apoi să urmezi câţiva paşi  pentru a ajunge să ai ceea ce ai visat, o viaţă liniştită.

 1.Trezeşte-te şi culcă-te la aceeași oră în fiecare zi. Acest lucru iţi va oferi dişciplina de care ai nevoie în viața ta. Fără un pic de disciplină nu poţi realiza nimic. Pentru a avea viaţa la care ai visat şi pentru a te bucura de fiecare moment din zi, trebuie să începi prin a face schimbări mărunte, pentru ca mai apoi să poţi face marea transformare. Poţi să îţi reorganizezi  camera într-un mod mai eficient, pentru ca atunci când te trezeşti să ai o atitudine mai pozitivă. Poţi să îţi faci un obicei din a zâmbi de fiecare data când te ridici din pat. Poţi să bei o cana de ceai înainte de te duce la culcare ,pentru un somn mai liniştit. Poţi să faci tot ce îţi propui, important este să începi de undeva.

2.Interacţionează cu oamenii. Fie că este vorba despre cei din familie sau prieteni, vorbeşte cu acele persoane care îţi dau o stare de bine şi care te fac să zâmbeşti. Este important să ai în preajma ta oameni pozitivi, oameni de la care ai ce învăţa şi cu care ai ce discuta. Încearcă să îi eviţi pe cei care sunt mereu morocănoşi şi nemulţumiţi, pentru că stările de spirit se transmit foarte usor de la un individ la altul.

3.Nu te gândi prea mult. Acesta este un punct-cheie pe care trebuie să  ţi-l aminteşti  Nu uita că îţi este permis să îţi opreşti toate gândurile ori de câte ori doreşti. Nu trebuie să calculezi în câte ore vei ajunge la destinaţia pe care ţi-ai ales-o pentru concediu sau să îţi planifici fiecare pas. Este inutil să faci acest lucru pentru că te va  împiedica să te  bucuri cu adevărat  de călătorie. Ar trebui să dai afară toate gândurile negative şi să lasi totul să vină de la sine. Vei fi surprins de rezultat

4.Ieși afară din casă. Du-te în locurile în care nu ai mai  fost niciodată. Fă-ţi prieteni noi, încearcă lucruri noi, mereu cu un zambet pe faţă. Caută să ai noi experiențe, să aduni momente noi, de care să-ţi aminteşti cu placere.

5.Ţine-te tot timpul în mişcare. Nu sta să meditezi la teoria relativității! Pur şi simplu, nu sta într-un loc prea mult timp. Pământul se află într-o continuă mişcare, asa trebuie să fii şi tu. La urma urmei, dacă nu te miști nu trăieşti cu adevărat.

6.Fă  exerciţii fizice moderate. Cum ar fi alergatul, mersul cu bicicleta sau chiar mersul pe jos,  sunt foarte benefice şi te ajută să te simţi bine în pielea ta. Încearcă să te păstrezi în formă, să ai grijă de tine şi de sănătatea ta. Sportul te poate ajuta să “fugi” de multe probleme, pentru ca ele să nu te prinda din urmă.

7.Evită stresul inutil. Dacă strigi şi te stresezi pentru lucrurile mărunte, doar pentru a-ţi satisface ego-ul, atunci află că îţi faci mai mult rău. Stresul îţi ucide endorfinele şi te transformă într-o altă persoana.Nu uita să tragi aer în piept atunci când te simti copleşit de probleme, însă încearcă să nu îţi creezi tu unele inutile.