Mathilde Schleicher. A fost unul dintre primii pacienti ai lui Freud pe cand doar ce isi incepuse cariera de doctori de nervi in 1886. Povestea sa este sfasietoare. Mathilde Schleicher era un muzician care a inceput sa aiba probleme de sanatate atunci cand logodnicul sau a parasit-o. Mai tot timpul se plangea de migrene si problemele sale psihice au escaladat intr-un mod haotic, determinand-o sa intre intr-o depresie neagra si adanca, foarte grava. Asa ca s-a adresat in ultima instanta lui Freud pentru a primi un tratament adecvat si a inceput cu sedinte de hipnoterapie. Se intamplau toate acestea in aprilie 1886.
In iunie 1889, deja scapase de depresie si nu mai stia cum sa-i multumeasca doctorului care o salvase. In doar o luna de la finele tratamentului, depresia sa s-a transformat in manie si insomnie. Vorbea tot timpul despre averea sa si despre faima pe care o va cunoaste gratie carierei sale muzicale si avea mai mereu convulsii. Freud a trimis-o la o clinica privata, la un prieten, unde a fost diagnosticata cu depresie maniacala, asa cum va fi cunoscuta mai tarziu sau tulburare bipolara, dar si cu nimfomanie, pentru ca se dezbraca mereu si il chema pe Freud. Problemele sale erau mai grave de atat. In aparenta ea credea ca de fiecare data cand mergea la baie nastea si trebuia sa-si tina „copilasii”, excrementele, sub perna. Pentru urmatoarele sapte luni, Schleicher a luat sedative precum opiu, morfina, chiar canabis, dar degeaba. De abia in 1890 a scapat de aceste tulburari.
A murit totusi in luna septembrie a aceluiasi an, in vreme ce Freud inca o mai trata cu tot felul de medicamente antidepresive. Nimeni nu observase insa ca urina sa era plina de sange, semn clar ca ficatul cedase de la medicamente. De abia tarziu, la cateva luni, medicii au reusit sa inteleaga moartea sa subita.
No comments:
Post a Comment