Centrul Vechi s-a degradat

Urasc Centrul Vechi. Nu, nu l-am urat de la inceput. Ba dimpotriva. A fost o initiativa minunata, o idee geniala de a se incerca reabilitarea unei zone istorice, extrem de frumoase in esenta sa. Mi-a placut ca barurile, terasele, cafenele erau altfel decat ce gaseai in cea mai mare parte a Bucurestiului nou. Mi-a placut ca oamenii care alegeau Centrul Vechi erau diferiti, cu altfel de preocupari, cu un altfel de look si cu stil. Mi-a placut ca nu se circula cu masina, ca puteai gasi la un loc mai multe stiluri de locatii, mai multe stiluri de muzica, restaurante din diferite traditii si colturi ale lumii. Si acestea sun lucrurile care, de altfel, imi mai plac si acum. Insa ceea ce nu imi mai place este ca incepe sa semene din ce in ce mai mult a Bucuresti pestrit, cu aglomeratii umane de proasta factura mai ales noaptea, cu cluburi de prost gust, cu muzica proasta, cu cocalari si glume proaste, cu prostituate si manelisti. 

Centrul vechi ziua sau dupa-amiaza, la o cafea sau la un pranz este mai mult decat ok, este un loc in care poti respire si in care te poti relaxa. Insa de cum vine noaptea, si mai ales in weekend, forfota pestrita te face sa nu stii unde sa te mai refugiezi. E octombrie tarziu si nu vezi decat domnisorele care se clatina penibil pe tocuri de 12 pe piatra cubica din Centrul Vechi, cu fuste pana sub fund si dezbracate, zgribulite la bratul vreunui papitoi care si el tremura de frig intr-un tricou polo cu guler ridicat si jeansi mulati si musai niste mocasini ca reminiscenta a verii… Machiate si parfumate strident fetele atrag, desigur, fluieraturile si mizeriile standard de abordare, din partea taranoilor care au invadat o parte a orasului pe care o iubeam odinioara.

A… si ce mai urasc… daca ridici fie si pentru cateva clipe ochii de la nivelul cafenelelor nu vezi decat ziduri prabusite, ruine mizere, ce adapostesc satre triste de locatari abuzivi in case ale statului.