A fost o coincidenta ca s-au intalnit? Un fatalism romantic? O eroare? Un accident? Poate intrebarile cauzale isi au rostul pentru a naste eseuri pe teme existentiale pentru idiotii lipsiti de emotii, surzii si orbii pe plan emotional.
Poate e frumos sa renuntam la intrebari, la jocul asta stupid cu gasirea unui vinovat cand te invadeaza furia. Renunta sa analizeze propria-ti viata si vei avea timp sa o traiesti. Ma doare cand vad ca unii sufera, ma doare cand nu ma fac inteleasa, insa… stii ce? Ma bucur ca ma doare, ma bucur ca sunt aici, ca simt. Durerea e un semn al faptului ca inca mai poti raspunde stimulilor externi. Am fost aici si ieri, sunt aici si azi, ma face extrem de fericita sa sper ca voi putea simti la fel de intens si maine, asta inseamna ca sunt capabila de sentimente, simturile nu mi-au murit. Oare actorii au o vastitatea emotionala mai mare? Mi-am dorit sa fiu actrita pentru a-mi ascunde propria viata, pentru a face din rolurile mele o carte de vizita in viata reala, pentru a ma izola in prorpria mea lume libera- mi-as fi castigat libertatea cu fiecare replica!
No comments:
Post a Comment