Reverberatii

Privind in urma, redescopar chipul meu nevinovat de copil, saltind treapta cu treapta muntele prapastios al vietii, lasind, cu fiecare pas, in urma candoarea aceea specifica virstei, lipsei de experienta, naivitatii, cu care ne nastem. Acum descopar ca transformare mea din miel, in lup, s-a petrecut pe parcurs, intr-o lupta surda cu asperitatile vietii, care, fara s-o doresc in mod special, m-a inrait. Am acumulat multa ura fata de unul sau de altul, m-am razvratit impotriva conditiei de om supus tuturor vicistitutinilor vietii, fara sa am posibilitatea sa aleg, am blestemat chestia asta numita existenta, croita ca un pantof, pe acelasi calapod, dar ce n-am facut! Am schimbat candoarea cu ura, am preferat sa fiu animal de prada decit vinat, desi in viata ecuatia aceasta, cum aveam sa descopar spre final, nu prea conteaza. Orice dracu` ai fi cind tragi linia si aduni tot aia e! Intodeauna esti condamnat sa pierzi. Asta-i jocul!

No comments:

Post a Comment