Febra

Locuiesc intr-un apartament cu vederea la strada.De dimineata devreme pina seara tirziu asist la acest spectacol al strazii, de care ma desprind doar pentru a minca si a-mi indeplini o serie de obligatii familiale, de neinlaturat. E ca si cind as sta undeva sus, intr-o loja la teatru, rontaind pop-corn sau fursecuri, facute de sotia mea. Nimic, dar nimic, nu se compara cu gestica omului girbovit de griji, mergind pe drum, fara sa banuiasca idiscretia sadica a unuia ca mine, gesticulind caraghios din miini, tradindu-si gindurile sau ripostind unui agresor nevazut. De asemenea, scarpinaturile involuntare in cap, in nas ori prin locurile intime, sunt de mare efect, configurind fizionomii dintre cele mai haioase, alaturi de fizionomiile soferilor de vehicole, ale femeilor care stau in drepta acestora, in pozitii tepene sau indecente, ale biciclistilor, ale conducatorilor de atelaje si a politistilor. Shakespeare, imi zic in gind, e mic copil pe linga spectacolul acesta tumultuos al vietii.

No comments:

Post a Comment