De ce uitam visele?

In copilarie parintii sau bunicii voiau sa afle ce visam si atunci cand incepeam sa vorbim in somn ne puneau o lingura in mana ca sa spunem tot. Fireste ca nu exista nicio explicatie logica si rationala pentru care o persoana ar vorbi mai mult in vis cu o lingura sau cu orice alt obiect in mana, insa se pare ca ceva, ceva reuseau ei sa scoata de la noi, devreme ce dimineata ne spuneau ce am vorbit si asa realizam ce am visat. 

Nu de putine ori am realizat ca nu imi amintesc nimic dintr-un vis, desi eram perfect constienta ca am visat, si am cautat mereu sa inteleg de ce. Explicatii foarte clare nu exista nici in acest sens, ca de atfel pentru niciun alt element din aceasta lume fantastica a viselor. Cu toate acestea, cateva variante de raspunsuri la intrebarea de ce uitam visele exista, si ele par a avea samburele lor de adevar, fiecare in parte. Prima si poate cea mai verosimila este aceea ca visele devin uitate imediat ce o persoana se trezeste, pentru ca grijile si gandurile din viata reala sunt mult mai importante decat realitatea din vis. E drept ca ramane intotdeauna o stare in urma visului, acea stare creata de vis si care uneori ne urmareste pentru cateva ore, indiferent ca este o stare de bine sau o stare de teama sau de incordare.  Pentru cei care vor sa retina visele, un sfat ar fi acela de a nu ne ridica imediat din pat, ci de a mai ramane culcat in incercarea de a recrea atmosfera din vis. Talmacirea celor visate se poate face apoi la Ce Visez – interpretarea viselor.

Pe de alta parte, exista si cercetatori care spun ca, deoarece in general mesajul viselor nu este unul logic si uneori nici macar inteligibil, constiinta umana respinge pur si simplu acest mesaj. Este o ipoteza valabila mai ales in cazul persoanelor cu un simt analitic foarte dezvoltat, pentru care irationalitatea viselor le face dificil de retinut. Foarte plauzibil este si ca uitam adesea vise care nu au contur foarte bine delimitat.