M-am postat intamplator aseara in fata televizorului, chiar in momentul in care incepea filmul „La granita” (Beyond Borders). L-am urmarit cu interes pana la final, pentru ca este o drama puternica, despre ce inseamna saracia lucie si sacrificul suprem.
Filmul debuteaza cu imagini de la un bal caritabil; in scena intra neinvitat un intrus, Nick Callahan (interpretat de Clive Owen), ce tine de mana un copil negru. Barbatul are un discurs inflacarat despre ipocrizia unor astfel de evenimente si despre faptul ca in fiecare zi oamenii din Africa mor de foame. Vorbele lui au un impact imens asupra americancei Sarah (rol interpretat de Angelina Jolie). Ajutata de sotul ei si cu o doza de indarjire, ea pleaca in Africa pe termen scurt, unde este din ce in ce mai atrasa de Nick.
Anul 1989 o gaseste in Londra, unde traieste alaturi de sotul si de baiatul ei. Lucreaza ca si reprezentant ONU, iar in cea de-a doua jumatate a filmului accentul se schimba de la saracia din tarile lumii a treia, la dragostea dintre Nick si Sarah.
Protagonistii trec prin situatii neasteptate si periculoase, iar finalul, desi putin tras de par, este socant. Mai multe nu pot insa dezvalui, pentru ca s-ar pierde farmecul si nu ar mai fi suspans. Daca m-ar intreba cineva ce mi-a placut la acest film, as spune ca lupta unor oameni pentru a salva necajitii acestei lumi, care merg in mizeria lor si nu se sfiesc sa traiasca ca si ei. As raspunde ca unele persoane depasesc orice granita si, in detrimentul unei vieti confortabile, luxoase si linistite, aleg sacrificiul si compasiunea. De asemenea, Clive Owen si Angelina Jolie interpreteaza atat de bine aceste roluri, incat ai impresia ca esti acolo, in Africa, cu ei, ca traiesti drama lor la intensitate maxima.
Pelicula a aparut in 2003, sub regia lui Martin Campbell.
Filmul debuteaza cu imagini de la un bal caritabil; in scena intra neinvitat un intrus, Nick Callahan (interpretat de Clive Owen), ce tine de mana un copil negru. Barbatul are un discurs inflacarat despre ipocrizia unor astfel de evenimente si despre faptul ca in fiecare zi oamenii din Africa mor de foame. Vorbele lui au un impact imens asupra americancei Sarah (rol interpretat de Angelina Jolie). Ajutata de sotul ei si cu o doza de indarjire, ea pleaca in Africa pe termen scurt, unde este din ce in ce mai atrasa de Nick.
Anul 1989 o gaseste in Londra, unde traieste alaturi de sotul si de baiatul ei. Lucreaza ca si reprezentant ONU, iar in cea de-a doua jumatate a filmului accentul se schimba de la saracia din tarile lumii a treia, la dragostea dintre Nick si Sarah.
Protagonistii trec prin situatii neasteptate si periculoase, iar finalul, desi putin tras de par, este socant. Mai multe nu pot insa dezvalui, pentru ca s-ar pierde farmecul si nu ar mai fi suspans. Daca m-ar intreba cineva ce mi-a placut la acest film, as spune ca lupta unor oameni pentru a salva necajitii acestei lumi, care merg in mizeria lor si nu se sfiesc sa traiasca ca si ei. As raspunde ca unele persoane depasesc orice granita si, in detrimentul unei vieti confortabile, luxoase si linistite, aleg sacrificiul si compasiunea. De asemenea, Clive Owen si Angelina Jolie interpreteaza atat de bine aceste roluri, incat ai impresia ca esti acolo, in Africa, cu ei, ca traiesti drama lor la intensitate maxima.
Pelicula a aparut in 2003, sub regia lui Martin Campbell.
No comments:
Post a Comment