Galben

In zare se vedeau niste lamii dospite cazute pe o pajiste cu arici. Galbena gutuie, dulce amaruie, lampa la feresatra, galbeneala noastra. Floarea soarelui, floarea miresei, floarea de papadie (oare porcu maninca doar gutui si lamii?), floarea din gradina, numai flori. Chiar asa lipsa de imaginatie sa fi avut El cind a facut atitea flori galbene, probabil dupa chipul si asemanarea soarelui? Si-apoi chiar si reprezentarea galbena a soarelui e un abuz. E suficient sa iei un ciob si vezi cum lumina se scrinteste in toate celelalte culori. Galben ca ceara, cind se lasa seara, galben ca focul cind iti sta norocul. Vapaie, palalaie, ciumafaie. Citeodata de la galben ti se strepezesc dintii. Ati incercat vreodata sa sugeti dintr-o lamiie in fata unei fanfare care cinta in parc? Mie mi-a rupt unu' trombonul de cocoasa.

Ea era cea galbena. Avea parul de culoarea griului turbat de canicula din august si se imbraca, de cind era mica, in galben. Macar ceva, acolo, de saminta. Cindva rascolise vreo doua ore intr-un magazin de lenjerie ca sa gaseasca o pereche de chiloti galbeni de dantela. Avea si ochii galbeni sau, pentru a respecta adevarul istoric, erau aurii... Un auriu lichid, cu reflexe sidefii. O raritate. Ursultetul de plus care functionase ani de-a rindul pe post de paratraznet al frustrarilor ei sexuale era, ati ghicit!, galben. Cu timpul s-a scamosat, s-a decolorat, de nu-l mai scoteai la liman nici cu mama lu' Cocolino. Noroc cu urechile captusite pe interior cu saten galben care mai aduceau aminte de culoarea originala. Toata copilaria ei galbena fusese marcata de acreala galbena de lamiie a mamei si de umorile galben-purulente ale tatalui. Se intreba, desigur, in momentul cind a avut prima menstruatie, cum de nu curge din ea un lichid galben. Era rosu, dar asta e din alt capitol. Crescuse in lumina soarelui, galbena, avea fata rotunda ca o luna plina, galbena, era supla ca o trestie, galbena, si delicata ca un pistil de iasomie, tot galben. Galbena i-a fost si prima iubire. Adica palida. Se lasase vrajita de machoman-ul clasei, cindva, in liceu, se lasase sarutata tinind in brate primul buchet de gerbere galbene pe care-l primise vreodata, acceptase sa mearga la o citronada la el acasa (un apartament de bloc destul de sinistru dar inveselit de niste draperii galbene de brocart). In paharul cu floricele galbene s-a dovedit ulterior ca mitocanul strecurase si un strop generos de lichior de lamii, asa ca ametita n-a mai putut opune nici un fel de rezistenta. Norocul ei a fost ca individul nu era chiar atit de macho pe cit se credea si, in fata fructului copt, capotase in mod jalnic. De suparare a dat in icter mecanic si a lipsit multa vreme de la scoala. Boala i se vindecase, dar petele galbene de pe albul ochilor si paloarea din obraji ramasesera. Sa fi fost un blestem galben? Cine stie? A doua dragoste a fost de alta culoare. Nu se stie cu exactitate care. Se indragostise ca o turbata (a doua concesie facuta in viata ei galbenului) de un terchea-berchea care o fascina. Era, cica, artist. Dar toate la timpul lor...

No comments:

Post a Comment