Tu stii cat de mult m-ai ajutat sa fiu fericita?
stii ca prin toata suferinta asta mare pe care mi-ai lasat-o in sufletelul asta mic, plecand -
.... (si eu cu ochii cat cepele dupa tine – gata-gata sa dea in avalanse de lacrimi)
mi-ai dat atata fericire!
O fi poate vreo contra/dictie. Dar da!
Fericire mi-ai dat, pentru ca am stiut si eu in sfarsit ce e durerea (si inca una care provoaca sughituri)
Fericire pentru ca am vazut si eu ce inseamna sa suferi din dragoste (mi-a curs sange la un moment dat din bluza, din dreptul inimii)
Fericire pentru ca am iubit cu patima si am pierdut in final (nu mai aveam nici cu ce sa ma imbrac, atat eram de zapacita si saraca)
Fericire pentru ca am scurs multe nopti adancindu-mi cearcanele de teama ca te-ai pierdut pe drum (desi ti-am zis mereu sa ai grija de harta ca pot sa ma pierd si eu daca imi pun mintea)
si nu in ultimul rand rabdare.
mi-ai aruncat pasii pe poteca cu pace, seninatate si flori de soare.
Sau mai bine spus mi-ai aratat cat de frumos poate sa fie un apus.
Acum stiu sa astept (chiar daca inca sunt un copil nerabdator)
Acum macar astept cu mai multa emotie – chiar daca nu stiu ce.
Ar trebui sa am grija – intr-o zi s-ar putea sa imi crape sufletul asta micut de atata fericire ce m-ai invatat sa o traiesc
No comments:
Post a Comment