Disparitia eventuala a iluziilor si temerilor

Abordarea stiintifica a bolilor psihice ne face mai sofisticati decat cei care se ocupa de tratarea efectiva a acestor afectiuni. In orice carte practica de tratare a simptomelor unei boli se definesc perspectivele societatii si comportamente anormale catalogate ca boli, de unde si tratamentele tot mai multe pentru diverse boli. Cu toate astea psihiatrii sunt cei care primesc bani multi de la companiile farmaceutice deoarece diagnoza e subiectiva si expansiva, iar motivele rationale pentru alegerea unui tratament sau a altuia sunt putine. Unii psihiatri fac cu 80% mai multi bani pe ora prescriind medicamente de la anumite companii farmaceutice decat daca discuta si fac terapie, asa ca aleg sa prescrie doar medicamente. Multi pacienti incurajeaza aceste practici vazand in psihiatri niste guru ai depistarii neurotransmitatorilor si dezechilibrelor ce pot aparea la nivel chimic. Cand ii intreaba de simptome, psihiatrii cauta sa gaseasca cat mai multe asemanari cu ceea ce trateaza anumite medicamente ca sa poata prescrie mai multe. Etichetarea pacientilor si crearea unei sigurante a tratamentului prescris inseamna mai multi bani pentru comunitatea medicala. Daca asta e modul in care cultura ne defineste iluziile, atunci trebuie sa speram ca acestea vor disparea mai devreme sau mai tarziu. Se ridica si problema perspectivei generatiilor viitoare asupra iluziilor noastre si asupra doctorilor ca le trateaza.